Tag Archives: Teatru

Centru de Excelenţă (5)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

FANŢI (revenindu-şi) – N-am nimic. M-am albăstrit şi eu. Plâng şi eu ca un copil sau ca luna.

PERSONAJ – Iar noi vom privi centaurul, moartea şi luna ca la spectacol. Nu ne vom amesteca. Nu-i jocul nostru. E numai al tău. Trebuie dus până la capăt. Jucat până cazi lată.

PERSONAJ – L-a şi jucat.

FANŢI – Adică m-am dat în spectacol în seara asta. Am fost spectacolul vostru.

PERSONAJ – Da. Jocul este al tău. Spectacolul al nostru.

FANŢI – Şi n-aţi făcut nimic să mă opriţi?                  (plimbându-se) N-aţi făcut nimic? Cu toată lumea de faţă.

PERSONAJ – Noi ? Să te oprim ? De ce-am fi făcut-o ?

FANŢI – (apropiindu-se de Bibi, studiind-o, plecând de lângă ea) De ce ? Pentru că am îmbătrânit şi v-aţi săturat de mine. Capul meu, viu sau mort, tot una este. Cu sau fără el va fi spectacol.

PERSONAJ – Aşa este.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (4)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

FANŢI – Mai bine ai ieşi de-acolo şi-ai veni aici… să spui tu singură… să spui tu cu gura ta, de ce…

PUIA – Hai, caută cuvintele, cuvinţelele, nuanţele, metamorfina… literatura casei noastre… de ce mi-ai irosit viaţa, de ce m-am închis aici, de ce am renunţat la tot… de ce m-am lăsat folosită.

FANŢI – Da, ar fi mai bine. Să spui singură. Aşa ar fi mai drept. N-a avut nimeni, nimic cu tine. Tu ai ales, să-ţi fie de bine.

PUIA – Eu am ales ? Cuvinte mari, dragă Fanţi. Cuvinte mari pentru cauze mici. Tu ştii mai bine decât toţi. (arătând manechinele) Drept, spui tu? Dar cine s-ar ocupa de ele ? Cine le-ar hrăni ? Nu vor să mănânce decât din mâna mea. Plus de asta, mai este şi obişnuinţa. Obişnuinţa. Dependenţa. Uneori este mai tare orice iubire.

PERSONAJ – Aşa-i cum spune. Noi suntem martori.

PUIA – Martori?… Veţi merge cu mine oriunde va fi nevoie de voi?

PERSONAJ – Oriunde. Vom depune mărturie pentru tine. Şi oricând.

PERSONAJ – Oho, dar până atunci mai este. Deocamdată suntem cusăturile inimii şi trebuie să mai ţinem, măcar în seara asta. Dacă ne rupem şi noi se rupe toată şandramaua. Plus rafturile cu manechine. Tu vei fi prima care … (sunet sec)

FANŢI – Inima ei s-a rupt odată demult. (acelaşi sunet sec)

BIBI (bănuitoare) – De unde ştii ? Nu era nimeni de faţă. Ai fost tu ? Sau … ai citit jurnalul ? Spune, l-ai citit ? Ai pus mâna pe el ? Ştii doar că Puia mi l-a dat mie şi numai eu am voie să-l citesc. Numai eu am voie să-l ating.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (3)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

PERSONAJ – A îmbătrânit. nu-i mai pasă ce joacă.

BIBI – Doamne, ce febră ai !

PERSONAJ – Bineînţeles, a întrecut măsura, ca de obicei. Exces, dragă Fanţi. Exces. Hybris. Dacă te ţin curelele, joacă.

FANŢI (revenindu-şi) – N-am nimic. M-am albăstrit şi eu. Plâng şi eu ca un copil sau ca luna.

PERSONAJ – Iar noi vom privi centaurul, moartea şi luna ca la spectacol. Nu ne vom amesteca. Nu-i jocul nostru. E numai al tău. Trebuie dus până la capăt. Jucat până cazi lată.

PERSONAJ – L-a şi jucat.

FANŢI – Adică m-am dat în spectacol în seara asta. Am fost spectacolul vostru.

PERSONAJ – Da. Jocul este al tău. Spectacolul al nostru.

FANŢI – Şi n-aţi făcut nimic să mă opriţi?                  (plimbându-se) N-aţi făcut nimic? Cu toată lumea de faţă.

PERSONAJ – Noi ? Să te oprim ? De ce-am fi făcut-o ?

FANŢI – (apropiindu-se de Bibi, studiind-o, plecând de lângă ea) De ce ? Pentru că am îmbătrânit şi v-aţi săturat de mine. Capul meu, viu sau mort, tot una este. Cu sau fără el va fi spectacol.

PERSONAJ – Aşa este.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (2)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

PERSONAJ – Te-am ales pentru sufletul nostru. Vrem măduvă tânără, hrană proaspătă. (Fanţi intră şi ascultă. Este îmbrăcată dezordonat. Rochia udă. Are în mâini o găleată de plastic)

BIBI – Eu? (râde) Măduvă tânără? A mai rămas cineva tânăr în casa asta?

PERSONAJ – Am căutat şi am găsit.

PERSONAJ – Oricum de Puia ne-am săturat. A îmbătrânit.

BIBI – Aţi dat-o gata !

PERSONAJ – Pardon?

PERSONAJ – Dacă n-ai grijă, o să pice ea din cer manechin pentru tine (Bibi îl loveşte uşor cu caietul peste gură. Personajul îi sărută poala rochiei, se duce la locul lui, retrăgându-se cu spatele. Din pod mai cad câteva manechine)

PAPA – Mai vrei?

PERSONAJ – Da, mai vrea.

PUIA – Nu. (reverenţă graţioasă. Cele 4 personaje îşi fac semn între ele şi încep să murmure. Se duc uşor spre Bibi. O înconjoară)

CELE 4 PERSONAJE – Mai vrei, mai vrei, mai vrei?

FANŢI (nu a băgat-o nimeni în seamă. Se duce şi închide fereastra. Vine lângă Bibi) – Ce faci? Iar ai început ?  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (1)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

Partea I

(O cameră de zi, o masă mare, rotundă, cu scaune în jurul ei. Pe pereţi multe fotografii. Prin fereastra mare, joasă se vede luna plină. În interiorul acestei camere, altă cameră delimitată de cele 4 personaje. Este camera Puiei. Aici se află un dulap de haine, un pat pliant, o măsuţă, un lighean şi o cană de spălat, o pendulă. Cele 4 personaje au pălării uriaşe. Nu li se vede faţa. Pot purta şi măşti uşoare, de cârpă. Bibi stă la masă şi citeşte dintr-un caiet. Este îmbrăcată simplu, în alb. Cele 4 personaje murmură uşor o melodie. Un personaj întinde un paravan ca uşă între cele două camere.)

PUIA (în camera ei, între cele 4 personaje) – Fericiţi cei care pot dormi într-o noapte ca asta.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm pe o saltea de fân.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în patria lichidă.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în patria subterană.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în sală.

PERSONAJ – Fericiţi cei care ştiu toate acestea şi pot dormi pe o saltea de fân cu o scobitură pentru coaste.

PERSONAJ – Fericiţi cei care vom juca în seara asta.

PUIA – Fericiţi cei care sunt dincolo de noi. (cele 4 personaje murmură uşor.)

BIBI (ascultă) – Iar aţi venit? De unde aţi apărut? Nu vreţi să plecaţi, nu? Nu. Ce aţi găsit aici? (murmurul încetează brusc).

CELE 4 PERSONAJE –  O anexă a realităţii.
Read the rest of this entry

Colonia de păsări (10)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– Poveştile sunt bune şi pentru adulţi. (Bărbatul şi autoarea se aşează între cele două combine frigorifice. Bărbatul a luat cartea cu el) Citeşte despre oameni.
Bărbatul (deschide cartea):
– Ce să citesc?
Autoarea:
–  Ce e scris sau ce nu este scris.
Bărbatul:
– Numai şi pentru efortul de a citi ce este nescris, merit să-mi dai rolul. Să nu-mi trimiţi muştele. Ştiu cine este adevărata fată de împărat.
Autoarea:
– Este în sală?
Bărbatul:
– Nu.
Autoarea:
– Dar cine este în sală?
Bărbatul:
– Femeia care vorbeşte cu ferestrele.
Autoarea:
– N-o chema pe scenă. Las-o spectatoare. A jucat aseară în locul meu.  Read the rest of this entry

Colonia de păsări (9)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– Nu. Simplificăm lucrurile. Am făcut din mine patru păsări de hârtie. Albe.
Bărbatul:
– De ce?
Autoarea:
– Sunt surorile mele mai mici şi trebuie să am grijă de ele. Le-am pus în cele patru colţuri ale lumii, ale scenei, înainte de spectacol. Am vrut să-ţi fac o surpriză. Să nu ştii cine sunt. Să întrebi păsările cine sunt.
Bărbatul:
– Ştiu cine eşti, după cum scrii. Altfel nu aş fi acceptat să joc.
Autoarea:
– Cine sunt?
Bărbatul:
– O probă eliminatorie? Nu sunt Harap Alb.
Autoarea:
– Nici eu Fata de Împărat. Şi totuşi, cine sunt?
Bărbatul (Gândindu-se):
– Nu ştiu.
Autoarea:
– Am să te ajut eu.  În povestea lui Arap Alb de Ion Creangă, de care tu ai pomenit, nu eu, există o clonă. Ştiai?
Bărbatul:
– Nu. Read the rest of this entry

Colonia de păsări (8)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– O viaţă de consum, nu de trăit. Un produs grilă. Standard. Atât şi atât. Import – export.
Bărbatul (Se duce spre panoul publicitar din fundalul scenei):
– Zbori, pasăre dragă! Aici nu-i de tine. (Se întoarce) Am ajuns să vorbesc cu păsările publicitare.
Autoarea:
– Nu-i nimic. Terapii moderne. Tot este mai bine decât să vorbeşti cu pereţii.
Bărbatul:
– Şi totuşi … ceasornicul bate în continuare … Bate diferit pentru fiecare.  Read the rest of this entry

Colonia de păsări (7)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– Nu mai sunt alte personaje. Doar noi doi.
Bărbatul:
– Doar noi doi?
Autoarea:
– Da, doar noi doi. Aşa am început, aşa sfârşim. Noi doi.
Bărbatul:
– N-ai vrut să scrii mai mult? N-ai avut despre cine să scrii?
Autoarea:
– Este de ajuns atât pentru piesa aceasta. Nu are nicio variantă. Nu le-am scris niciodată. Poate într-o zi. Foile albe rămân foi albe. Am scris doar ce jucăm noi în seara aceasta. Moartea nu are variante. Şi viaţa la fel. Este una singură. Cele patru păsări albe pot povesti acest lucru. Pot juca mai bine decât mine.  Read the rest of this entry

Colonia de păsări (6)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Bărbatul:
– Nu sunt fraţii tăi mai mici?
Autoarea:
– Sunt. Toate personajele sunt ca fraţii şi surorile mele. Doar trebuie să-i îmblânzesc mai întâi. Nu pot să dau drumul zmeilor aşa pe scenă. Sunt sălbatici şi vor mânca spectatorii. (Ascultă un timp. Linişte deplină) Auzi, au tăcut. Bineînţeles, doar un timp, pentru că vor începe din nou.
Bărbatul:
– Să profităm de această clipă de linişte. Să începem. Cu cărţile pe scenă. (Scoate cartea din buzunar şi o pune lângă bucăţica de gheaţă, şi pescăruş, jos pe podea.) Scena sacră. O carte, un pescăruş, un cui de gheaţă. Scena e sacră. Ţine minte că ai promis că nu mă pui să mă dezbrac în pielea goală pe scenă.
Autoarea:
– Ţi-am promis şi aşa voi face. Ţi-am spus că nu am făcut-o niciodată. Trupul este un vas curat. Cred în puritatea lui. Nu-i nevoie să-l dezbraci până la piele.
Bărbatul:
– Vorbe.  Read the rest of this entry