Tag Archives: Teatru

Centru de Excelenţă (9)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

BIBI – Nu mă joc deloc. Absolut deloc. Scrie în jurnal. (ia jurnalul de pe masă şi vrea să le citească)

PAPA – Nu-i nevoie. Nu te lua după ce scrie în jurnal. La mijloc… e şi un pic de literatură. Toţi trecem prin asta.

PERSONAJ – Metamorfină.

CELE 4 PERSONAJE – Toţi ajungem literatură.

PAPA – Voi oricum sunteţi. (cele 4 personaje se înclină în faţa lui) Scrie ea asta în jurnal?

BIBI – Da… aproape. Scrie că o doare muşcătura de pe sân, că face puroi, că Dinu i-a schimbat pansamentul, dar mai mult nu ştie ce să facă. Scrie tot, dar nu cine a muşcat-o.

FANŢI – Şi atunci tu spui, ca o concluzie logică, perfectă, că băiatul bătrânului văduvoi care a venit odată cu  taică-său s-o ceară de nevastă, a muşcat-o de sân.

BIBI – Da. Tot jurnalul numai despre el vorbeşte. A obsedat-o toată viaţa, n-a putut trece peste el. Din cauza lui s-a închis în cameră.

PAPA – Da, poate. A trecut atâta timp, eu nu mai ţin minte… un ceai…

PERSONAJ – Vreţi să vă spunem noi ?

PAPA – Dacă mai ţineţi minte.

PERSONAJ – Asta-i meseria noastră. Să presărăm spuză îngerească pe voi când v-aţi stins.
Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (8)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

PERSONAJ – Să ne întoarcem pe deal. Bona aducea cei doi copii în fiecare dimineaţă. Îi lăsa singuri şi venea spre seară să-i ia. Puia avea 15-16 ani când dintr-o pornire peste care nu a putut să treacă, a lăsat primul pachet de mâncare în iarbă, lângă ei. O pornire peste care nu a putut trece, aşa cum Papa, atunci când i-a văzut pentru prima dată acolo pe deal, singuri, i-a fotografiat. Priviţi fotografiile, dacă nu v-aţi săturat de ele atâţia ani! Câteva sunt ale lor. Puia avea 30 de ani când s-a dus pentru ultima oară pe deal. A mai trecut încă 10 de când n-a mai ieşit din camera ei.

BIBI – Şi voi ? Tu, Fanţi, mai ales, nimeni n-a făcut nimic s-o oprească, să-i spună ? Doar ştiaţi cu toţi că cei doi fraţi nu aveau nevoie de nimic, absolut nimic. Dovadă, hainele lor elegante, numai catifea şi dantelă, pantofii de lac, bentiţele aurii de frunte erau făcute din foiţe de aur, cel mai curat. Priviţi fotografiile, n-aveau nevoie de nimic! Erau bine hrăniţi, aveau cele mai bune mâncăruri din oraş, toţi ştiaţi, numai Puia, nu. Casa de pe deal era cât un conac, ar fi încăput un orfelinat întreg de copii. Aveau de toate. Ea nu ar fi putut să le dea nimic. De ce nu i-aţi spus ?

PERSONAJ – Fiecare a făcut ce-a putut, ce-a ştiut mai bine.

BIBI – Ce ? Tu, de pildă, ce-ai făcut ? (învârtindu-se în jurul lui) Şi tu, Fanţi, tu ce-ai făcut ?

PERSONAJ – Fanţi lua pacheţelele cu mâncare. Uneori le mânca chiar ea.

BIBI – Ea ? De ce ?

PERSONAJ – Ca Puia să creadă că le mănâncă cei doi copii, că poate face ceva pentru ei, că-i poate hrăni, că este de folos, adică utilă, că are pentru cine trăi.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (7)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

BIBI (ducându-se spre camera Puiei, cele 4 personaje îi fac semn să nu se aproprie prea mult. Se schimbă între ele) – Puia, ce cauţi acolo, printre manechine ? De ce nu-i spui lui Papa să înceteze ? Dă-le foc. Arde-le în paguba lui şi a lor. Dă-le foc, Puia. Puia, eu te iubesc… şi vreau să ieşi de acolo.

PERSONAJ – Nu spui nimic nou. Sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaşte. Întreab-o pe Fanţi, pe Papa, pe tatăl tău. Ei au fost de la început şi ştiu totul. Toţi au iubit-o în felul lor. O iubesc şi acum, cu cerul şi pământul la un loc. De aceea au lăsat-o să facă ce vrea. Nu spui nimic nou. Toţi o iubim.

BIBI – Vorbiţi frumos, foarte frumos. Şi ştiţi să interpretaţi orice.

PERSONAJ – Printre altele e rostul nostru. Să fim tălmaci.

BIBI – Puteţi să fiţi orice… interpreţi, martori, cusăturile inimii, oricum, eu n-am s-o las singură acolo, cu toate manechinele pe capul ei. De va fi nevoie am să rămân cu ea până la sfârşit.

PERSONAJ – Vorbe, vorbe mari. Inflaţie. Teatru în teatru.

BIBI – Nu. Nici pe departe. Oricât de bine aţi interpreta voi ce scrie în jurnal.

PERSONAJ – Şi pe fruntea ei…  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (6)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

BIBI – Manechinele n-au nici o valoare. Sunt numai cauciuc… plastic… sunt lucruri fabricate, făcute… mecanice Puia, sunt lucruri mecanice. N-au nici o valoare. Nu-i mai face jocul lui Papa. Aruncă-le !

PUIA (bătând cu pumnii în tavan) – Nu-i mai face jocul lui Papa… nu-i mai face jocul lui Papa (cad amândouă în genunchi, de o parte şi de alta a paravanului) Lucruri mecanice şi eu singură cu ele.

BIBI – Lasă-mă să vin la tine… vreau să vin la tine, te rog.  Lasă-mă să intru, să rămân cu tine.

PERSONAJ – O să te numere Papa la rând cu manechinele.

FANŢI – Asta vrei ?

BIBI – Nu. Vreau doar să fiu cu ea.

PUIA – N-ai decât. O faci pe pielea ta. O să-ţi dăruiesc manechinele. Să le porţi sănătoasă.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (5)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

FANŢI (revenindu-şi) – N-am nimic. M-am albăstrit şi eu. Plâng şi eu ca un copil sau ca luna.

PERSONAJ – Iar noi vom privi centaurul, moartea şi luna ca la spectacol. Nu ne vom amesteca. Nu-i jocul nostru. E numai al tău. Trebuie dus până la capăt. Jucat până cazi lată.

PERSONAJ – L-a şi jucat.

FANŢI – Adică m-am dat în spectacol în seara asta. Am fost spectacolul vostru.

PERSONAJ – Da. Jocul este al tău. Spectacolul al nostru.

FANŢI – Şi n-aţi făcut nimic să mă opriţi?                  (plimbându-se) N-aţi făcut nimic? Cu toată lumea de faţă.

PERSONAJ – Noi ? Să te oprim ? De ce-am fi făcut-o ?

FANŢI – (apropiindu-se de Bibi, studiind-o, plecând de lângă ea) De ce ? Pentru că am îmbătrânit şi v-aţi săturat de mine. Capul meu, viu sau mort, tot una este. Cu sau fără el va fi spectacol.

PERSONAJ – Aşa este.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (4)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

FANŢI – Mai bine ai ieşi de-acolo şi-ai veni aici… să spui tu singură… să spui tu cu gura ta, de ce…

PUIA – Hai, caută cuvintele, cuvinţelele, nuanţele, metamorfina… literatura casei noastre… de ce mi-ai irosit viaţa, de ce m-am închis aici, de ce am renunţat la tot… de ce m-am lăsat folosită.

FANŢI – Da, ar fi mai bine. Să spui singură. Aşa ar fi mai drept. N-a avut nimeni, nimic cu tine. Tu ai ales, să-ţi fie de bine.

PUIA – Eu am ales ? Cuvinte mari, dragă Fanţi. Cuvinte mari pentru cauze mici. Tu ştii mai bine decât toţi. (arătând manechinele) Drept, spui tu? Dar cine s-ar ocupa de ele ? Cine le-ar hrăni ? Nu vor să mănânce decât din mâna mea. Plus de asta, mai este şi obişnuinţa. Obişnuinţa. Dependenţa. Uneori este mai tare orice iubire.

PERSONAJ – Aşa-i cum spune. Noi suntem martori.

PUIA – Martori?… Veţi merge cu mine oriunde va fi nevoie de voi?

PERSONAJ – Oriunde. Vom depune mărturie pentru tine. Şi oricând.

PERSONAJ – Oho, dar până atunci mai este. Deocamdată suntem cusăturile inimii şi trebuie să mai ţinem, măcar în seara asta. Dacă ne rupem şi noi se rupe toată şandramaua. Plus rafturile cu manechine. Tu vei fi prima care … (sunet sec)

FANŢI – Inima ei s-a rupt odată demult. (acelaşi sunet sec)

BIBI (bănuitoare) – De unde ştii ? Nu era nimeni de faţă. Ai fost tu ? Sau … ai citit jurnalul ? Spune, l-ai citit ? Ai pus mâna pe el ? Ştii doar că Puia mi l-a dat mie şi numai eu am voie să-l citesc. Numai eu am voie să-l ating.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (3)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

PERSONAJ – A îmbătrânit. nu-i mai pasă ce joacă.

BIBI – Doamne, ce febră ai !

PERSONAJ – Bineînţeles, a întrecut măsura, ca de obicei. Exces, dragă Fanţi. Exces. Hybris. Dacă te ţin curelele, joacă.

FANŢI (revenindu-şi) – N-am nimic. M-am albăstrit şi eu. Plâng şi eu ca un copil sau ca luna.

PERSONAJ – Iar noi vom privi centaurul, moartea şi luna ca la spectacol. Nu ne vom amesteca. Nu-i jocul nostru. E numai al tău. Trebuie dus până la capăt. Jucat până cazi lată.

PERSONAJ – L-a şi jucat.

FANŢI – Adică m-am dat în spectacol în seara asta. Am fost spectacolul vostru.

PERSONAJ – Da. Jocul este al tău. Spectacolul al nostru.

FANŢI – Şi n-aţi făcut nimic să mă opriţi?                  (plimbându-se) N-aţi făcut nimic? Cu toată lumea de faţă.

PERSONAJ – Noi ? Să te oprim ? De ce-am fi făcut-o ?

FANŢI – (apropiindu-se de Bibi, studiind-o, plecând de lângă ea) De ce ? Pentru că am îmbătrânit şi v-aţi săturat de mine. Capul meu, viu sau mort, tot una este. Cu sau fără el va fi spectacol.

PERSONAJ – Aşa este.  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (2)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

PERSONAJ – Te-am ales pentru sufletul nostru. Vrem măduvă tânără, hrană proaspătă. (Fanţi intră şi ascultă. Este îmbrăcată dezordonat. Rochia udă. Are în mâini o găleată de plastic)

BIBI – Eu? (râde) Măduvă tânără? A mai rămas cineva tânăr în casa asta?

PERSONAJ – Am căutat şi am găsit.

PERSONAJ – Oricum de Puia ne-am săturat. A îmbătrânit.

BIBI – Aţi dat-o gata !

PERSONAJ – Pardon?

PERSONAJ – Dacă n-ai grijă, o să pice ea din cer manechin pentru tine (Bibi îl loveşte uşor cu caietul peste gură. Personajul îi sărută poala rochiei, se duce la locul lui, retrăgându-se cu spatele. Din pod mai cad câteva manechine)

PAPA – Mai vrei?

PERSONAJ – Da, mai vrea.

PUIA – Nu. (reverenţă graţioasă. Cele 4 personaje îşi fac semn între ele şi încep să murmure. Se duc uşor spre Bibi. O înconjoară)

CELE 4 PERSONAJE – Mai vrei, mai vrei, mai vrei?

FANŢI (nu a băgat-o nimeni în seamă. Se duce şi închide fereastra. Vine lângă Bibi) – Ce faci? Iar ai început ?  Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (1)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

Partea I

(O cameră de zi, o masă mare, rotundă, cu scaune în jurul ei. Pe pereţi multe fotografii. Prin fereastra mare, joasă se vede luna plină. În interiorul acestei camere, altă cameră delimitată de cele 4 personaje. Este camera Puiei. Aici se află un dulap de haine, un pat pliant, o măsuţă, un lighean şi o cană de spălat, o pendulă. Cele 4 personaje au pălării uriaşe. Nu li se vede faţa. Pot purta şi măşti uşoare, de cârpă. Bibi stă la masă şi citeşte dintr-un caiet. Este îmbrăcată simplu, în alb. Cele 4 personaje murmură uşor o melodie. Un personaj întinde un paravan ca uşă între cele două camere.)

PUIA (în camera ei, între cele 4 personaje) – Fericiţi cei care pot dormi într-o noapte ca asta.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm pe o saltea de fân.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în patria lichidă.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în patria subterană.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în sală.

PERSONAJ – Fericiţi cei care ştiu toate acestea şi pot dormi pe o saltea de fân cu o scobitură pentru coaste.

PERSONAJ – Fericiţi cei care vom juca în seara asta.

PUIA – Fericiţi cei care sunt dincolo de noi. (cele 4 personaje murmură uşor.)

BIBI (ascultă) – Iar aţi venit? De unde aţi apărut? Nu vreţi să plecaţi, nu? Nu. Ce aţi găsit aici? (murmurul încetează brusc).

CELE 4 PERSONAJE –  O anexă a realităţii.
Read the rest of this entry

Colonia de păsări (10)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– Poveştile sunt bune şi pentru adulţi. (Bărbatul şi autoarea se aşează între cele două combine frigorifice. Bărbatul a luat cartea cu el) Citeşte despre oameni.
Bărbatul (deschide cartea):
– Ce să citesc?
Autoarea:
–  Ce e scris sau ce nu este scris.
Bărbatul:
– Numai şi pentru efortul de a citi ce este nescris, merit să-mi dai rolul. Să nu-mi trimiţi muştele. Ştiu cine este adevărata fată de împărat.
Autoarea:
– Este în sală?
Bărbatul:
– Nu.
Autoarea:
– Dar cine este în sală?
Bărbatul:
– Femeia care vorbeşte cu ferestrele.
Autoarea:
– N-o chema pe scenă. Las-o spectatoare. A jucat aseară în locul meu.  Read the rest of this entry