Tag Archives: Le monde de la maison

Calendar solar – Solar calendar – Calendrier solaire

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Calendar solar

Noi suntem culese –
azi Duminică, este o zi însorită.
Calendarul de alături merge la fel.

Bucătăresele noastre sunt ca noi –
poate mai grase.
Săculeţele cu lapte sunt mereu pline
şi-n drumul nostru spre cămară
e-o linişte de prafuri aurii.

Pe masa din bucătărie găsim de toate
dar nu avem poftă de mâncare.
Ne uităm pe geam –
lanul de floarea soarelui e-n faţa noastră.
Spirala lui începe de pe prag –
din loc în loc, albine neculese.
În lanul lor este acelaşi calendar.

Read the rest of this entry

Roza vânturilor – The Rose Wind – Rose des vents

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Roza vânturilor

Doar îngerii cunosc drumul înapoi
şi se pot întoarce.
Ne ţinem după ei în vizită la rudele noastre.
Stăm la masă –
roua-i de partea noastră
şi mai presus de toate.
Ne-ndeamnă toţi ai casei să o gustăm
şi fiecare face loc pentru un oaspete tăcut.

Doar îngerii cunosc drumul înapoi
şi se pot întoarce.
Ne ţinem după ei – privim uşor în urmă.
Îngerii ne trag de mână
să mergem înainte.

Read the rest of this entry

Argonautică – Argonautic poem – Argonautique

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Argonautică

Lâna de aur –
am căutat-o cândva.
Oile mele de pe pământ
le-am luat cu mine pe mare.

Pe mare, copiii stau lângă steag
şi toată lumea vede
visul din ochii lor.

Read the rest of this entry

Lună însorită – Sunny moon – Lune ensoleillée

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Lună însorită

Voi numi toate lucrurile
cu numele de lună însorită.
Am ajuns în centru –
parte pe parte se răsfrânge.
Faţă pe faţă se-ndeamnă
şi se apleacă până la pământ
să stea împreună.

Read the rest of this entry

Dimineaţa în bibliotecă – At dawn in the library – Matinée à la bibliothèque

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Dimineaţa în bibliotecă

Dorul de topos – o sursă de lumină –
noi suntem aceleaşi cititoare.

Ferestrele au greieri –
toată noaptea au cântat.
Acum coboară de pe mâna însorită.

De-a lungul rafturilor, noi am citit şi-n somn.
Prima trezită –
obrazul pus pe pernă s-a odihnit.
Mâinile stau mărturie –
trec mai departe.
Perna fluidă e-o limpede măsură
la fel ca apa rece
prin care ne trezim.

Read the rest of this entry

Veac – Century – Siècle

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Veac

Vom da pâine pentru un veac întreg –
lapte şi miere.
Apoi?
Apoi vom merge mai departe,
din ce în ce mai rare,
din ce în ce mai duse.

Acum avem de toate –
Tălmaciul solar este cu noi
şi vela pătrată
din când în când ne înfăşoară.
Atunci dormim.
Apoi?
Apoi vom merge după pânză
în satele vecine şi-n târgul Meteora,
din ce în ce mai rare,
din ce în ce mai duse.

Read the rest of this entry

Pragul mării – The threshold of the sea – Le seuil de la mer

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Pragul mării

Tălpile rare – trupa de balerini
s-a-ntors.
Se ţine un dans pe pragul mării.
Sunt spectatori şi acolo –
numai o seară.
Au zâmbete pe faţă –
ei ştiu că dansul nu-i al lor
aşa cum spuma mării nu-i pentru prag.

Tălpile rare –
trupa de balerini
presară iar nisip
pe locul unde a jucat.

Read the rest of this entry

Mă îmbracă umerii – My shoulders dress me – Mes épaules m’habillent

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Mă îmbracă umerii

Mă îmbracă umerii.
Perniţele cu aer comprimat
mă-nalţă de la pământ.
Pot merge mai uşor aşa.
Şira spinării – doar puncte luminoase –
mosoare de fosfor.
Mă-nvârt pe ele.
Acum pot să le număr dacă vreau –
şi eu sunt la-ndemână.

Read the rest of this entry

Loc – Place – Lieu

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Loc

Ritmul gymnopediilor* –
fără cântece la marginea mării.
Câţiva balerini pe pragul ei
abia ating uscatul.
Strictul necesar.
Sever e dansul lor, plăcută seara.
Tălpile rare
nu ţin la nicio legătură de pământ.
Corul deoparte
presară iar nisip
pe locul unde n-a cântat.

* Dansuri arhaice cu ritm binar în Grecia Antică.

Read the rest of this entry

Orice pod care mă duce – Every bridge that bears me – Chaque pont qui me conduit

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Orice pod care mă duce

Orice pod care mă duce
mă ţine să nu cad.

Pe malul celălalt
zăresc primii copaci pe care i-am sădit
înainte de plecare.
Acum sunt case.
Pline.
Toţi ai mei mă aşteaptă.

Podul mă lasă jos,
apoi se duce mai departe.
Mă uit după el –
necunoscută este pânza
ce trece peste scândură.

Read the rest of this entry