Tag Archives: Basho Matsuo

Basho Matsuo (2)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

***

Basho Matsuo (1644-1694)

basho

*

Pun pe evantai
Vântul de pe Fuji.
Suvenir din Edo. *

*

Dormind în şa,
Luna-n zare-ntr-un vis continuu,
Abur de ceai.

* Read the rest of this entry

Advertisements

Basho Matsuo (1)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Basho Matsuo (1644-1694)

basho

Basho Matsuo este cunoscut ca primul mare poet în istoria haikai-ului (şi a haiku-ului).
El a scris poeme folosind glume şi jocuri de cuvinte în perioadele timpurii, aşa cum era la modă, dar în jurul anului 1680 a început să acorde importanţă rolului meditaţiei în haiku, în mod special, în hokku.
Meditaţia lui Tchouang-tseu, filozof din secolul 4 înainte de Hristos, l-a influenţat foarte mult pe Basho, şi adesea sunt menţionate texte din “Cartea maestrului Tchouang” în hokku-urile sale.
Filozoful Tchouang-tseu a respins artificia-litatea şi utilitarismul, ce dovedesc o gândire slabă. El s-a ataşat de acele lucruri ce par că sunt nefolositoare, dar care au o valoare adevărată, şi de aceea drumul real al vieţii este de a nu merge împotriva legilor naturale.

Unui picior de bâtlan [1]
I-adaug tibia lungă
De la un păun
Basho 
Read the rest of this entry

La frontière blanche

Posted on

Le rêve est un sujet unique dans le haiku. Depuis le premier rêve, mot de saison pour “la cinquième saison”, le Nouvel An, jusqu’au rêve ordinaire, mot s’adaptant à l’année toute entière, un rêve peut être perçu et décrit de différentes manières, depuis les subtiles métaphores jusqu’aux allusions mentales aussi glissantes que la soie. De Basho à Kaneko Tohta ou Michio Nakahara – poètes du XXIème siècle – le rêve occupe une place particulière. Il ressemble à une frontière blanche entre le monde intérieur et le monde extérieur, entre ce qui est dedans et ce qui est dehors.

L’objet du rêve peut être vu et même touché, mais cela signifie sa mort. Le rêve ne peut s’adapter de lui-même au monde extérieur, tout comme ce monde extérieur ne peut l’assimiler. Quand quelque chose  d’intérieur en nous s’écoule vers l’extérieur, cela disparaît et s’évanouit à notre réveil.

Dans l’estomac d’un poisson,
quelque chose a dégorgé –
premier rêve de Nouvel-An
(1)
Read the rest of this entry