Al treilea vas de flori – The third flower vase – Le troisième vase de fleurs

Posted on

stone mirror

roumanie

Al treilea vas de flori

Suntem în vizită la familia Kazuko şi Paul Diaconu.

Conversaţie lejeră. Din când în când cade ceva. Nu ştiu ce este. Percep doar sunetul. Şi acesta neobişnuit. Ştiu doar că e ceva care cade. Beau apă cu lămâie. Ceilalţi, câte un strop de Metaxa. Kazuko îşi face vânt cu un evantai din paie de orez în formă de inimă. Îmi dă şi mie unul. Aproape că nu-mi vine să-l ating. Am impresia că ating sunetul căzut. Dar evantaiul este în mâna mea şi nu are nimic special. Îmi fac vânt cu el uşor, lent, gândindu-mă la lanuri.

Răsare luna –
în vasul de porţelan
floare de orez

Conversaţia continua. Percep acelaşi sunet de aer căzând. Este foarte clar, aproape de mine. Un fir de pai căzând pe fundul mării. Nu mai aud nimic din  conversaţie. Kazuko aproape că a adormit cu evantaiul în poală. E ziua cea mai lungă a anului. Solstiţiul de vară. Conversaţia se dilată.

Aud din nou acelaşi sunet. Mai clar.

Mă uit la florile aduse de noi, nişte garoafe roz, puse într-un vas negru sub tabloul auriu. Conversaţia se dilată în continuare. Linişte întinsă dincolo de mare. Percep din nou sunetul. Clar. Scurt. Aproape de mine. Întorc capul spre  ikebana din spatele meu. Cade o petală de gladiolă roşie din vasul alb. Aud doar sunetul, momentul când se rupe. Mişcarea nu există.

Kazuko se trezeşte. Surâde. Conversaţia s-a terminat. Marea s-a închis.

Scoica de aer –
pe vasul de porţelan
umbra mării.

Ne ridicăm şi ne luăm la revedere. Sărutând-o pe Kazuko mai privesc o dată vasul alb cu gladiole roşii. Ikebana este neatinsă. Aranjamentul intact. În uşă, acelaşi sunet. Nu mai întorc capul. Ştiu de unde vine.

*** Read the rest of this entry

Advertisements

Trei surori – Three sisters – 三人姉妹

Posted on

ingerii

roumanie

Trei surori

Memorii volatile –
moire cu fapte de cristal.
Pe dinafară dă primul cerc
şi cade până acolo.
Pe dinăuntru al treilea rond
şi cade până aici.

De la un sat la altul
sunt purtători de veşti –
merge cu ei o soră mijlocie.

*

Read the rest of this entry

Air Light

Posted on

When I was a child, my grandmother told me, as she pointed, that Mihai Eminescu* had been seen there at that window, the second one from the right. At that time, he was hospitalized at the Marcuta Hospital of the Marcuta Monastery**.
Many times I tried to imagine what places were like as seen by Mihail Eminescu. But he says:

“What angel looks at this world with my eyes?”  Read the rest of this entry

Hisajo Sugita (1)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Hisajo Sugita (1890-1946)

hisajo

Directorul revistei Hototogisu, Kyoshi Takahama, a intenţionat să propage haiku pentru femei. El a înfiinţat rubrica “Cântece de bucătărie“, unde a publicat haiku-uri scrise de femei. Aşa au fost publicate excelentele poete Hanajo Hasegawa (1887-1969) şi Midorijo Abe (1886-1980).
Printre celelalte poete, Hisajo Sugita, şi-a arătat talentul şi a exploatat noile posibilităţi.

Una din caracteristicile poeţilor grupaţi în jurul revistei Hototogisu este tehnica de a crea o pseudo-perspectivă, combinând imaginea îndepărtată cu prim planul.

Rouă pe o frunză de taro.
Munţii îşi modifică
Umbrele.

Dakotsu Iida

Adâncul văii
Ce sus trece un fluture !

Sekitei Hara

Aceste haiku uri sunt făcute astfel:

Umbrele munţilor“, imagine îndepărtată +
Rouă pe o frunză de taro“, prim plan

Adâncul văii“, imagine îndepărtată +
un fluture“, prim plan

Cred că în aceste haiku-uri ochiul poetului este focalizat pe imaginea îndepărtată. Ei vroiau să prezinte imaginea majestoasă a munţilor sau a unei văi adânci. Prim planuri ca “Roua pe o frunza de taro” sau “un fluture” joacă un rol secundar şi decorează imaginea îndepărtată, făcând o frumoasă armonie ca florile decorative în faţa unui altar.  Read the rest of this entry

Mai uşoară decât vântul – Lighter than the wind

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Mai uşoară decât vântul

Mai uşoară decât vântul,
mă aşez la subţioara unei stele.
Lumina din grădina pierdută
este unul din copiii mei de aer.
Ei râd şi se joacă în răsăritul soarelui
şi când este timpul să plece,
îşi iau rămas bun.
Dar ultimul născut nu pleacă –
rămâne cu mine, acolo,
la subţioara unei stele,
într-o groapă de lumină.

*

Read the rest of this entry

Depozitele de linişte

Posted on

cand-lumina-pasare

In cartea “Haiku – poezie veche şi modernă” (M.Q. Publications, London, 2002), Jackie Hardy, editoarea acestei antologii, vine cu o traducere mai puţin cunoscută a haiku-lui lui Basho despre greierii ţârâind

liniştea !
cântecul greierilor
se scufundă-n stânci

Traducerea general acceptată este aceea că sunetul greierilor perforează stâncile. Este adevarat. Cântecul lor are aceasta însuşire. De a sfredeli.
Dar folosind verbul “to sink“, aşa cum apare în această versiune în limba Engleză din antologia mai sus mentionată, putem interpreta şi altfel.
To sink” inseamna şi a se scufunda, a se depune pe fundul unui vas, pe fundul mării. De altfel, în original, după primul vers, este silaba “ya“, kireji-ul, pauza. Această pauză este timpul in care cântecul greierilor s-a acumulat, strat pe strat, noapte de noapte, acolo pe fundul stâncilor. Timpul ca o acumulare de linişte.
Câte milioane de ani au trecut până ce stâncile au devenit depozite de linişte ? Un vechi proverb spune că “apa ia forma vasului în care este pusă”. Cântecul greierilor depus în stânci ia forma acestora. Trecerea timpului ca formă vizibila. Stâncile, aceste depozite de linişte.

Clelia Ifrim

Publicat în limba engleză în revista Ko, nr. primăvară – iarnă 2008.

***

Versiunea engleză :

The storehouses of silence

Stele reci pe cer – night full of stars – froide nuit étoilée – Sternenklare Nacht

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Stele reci pe cer –
oh, ce cântec de leagăn
după tsunami !

*

grandebretagne

Cold night full of stars –
oh, this north east lullaby
after tsunami !

Read the rest of this entry

Fagure – Honeycomb – Rayon de miel

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Fagure

Castron cu lapte dulce –
luna – numai pe margini.
Albastru.
În măduvă
un stup gol.

*

Read the rest of this entry

Colonia de păsări (1)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea (ia cartea de pe jos şi i-o dă bărbatului):
– O carte pentru tine.
Bărbatul:
– Cine a pus-o aici?
Autoarea:
– Eu. Ţi-o dăruiesc ţie. Este ultimul exemplar.
Bărbatul:
– Ce să fac cu ea?
Autoarea:
– N-ai simţ dramatic, dacă pui o astfel de întrebare.
Bărbatul:
– Nu am. O să-l găsesc în carte?
Autoarea:
– Nu.
Bărbatul:
– Atunci?
Autoarea:  
– Ţi-am dat cartea, să nu te sufle vântul prin buzunare. Să nu stai cu buzunarele goale. Sau poate ai nişte carduri, carduri, carduri, până nu o să mai avem nici garduri, garduri. Gard. Cuvânt românesc. Fence. Câte carduri ai?
Bărbatul:
– Nici unul.
Autoarea:
– Atunci, ia cartea. Pune-o în buzunar. O să-ţi prindă bine. Afară de asta nu o să te mai fluture vântul. (tristă) Este ultimul exemplar.
Read the rest of this entry

Copil străin – A foreign child – Enfant étranger

Posted on

dessin 3

Desen : Clelia Ifrim

Read the rest of this entry

Zboară pasărea spre mine – It is flying toward me a bird

Posted on

Closca cu puii

roumanie

Zboară pasărea spre mine

Zboară pasărea spre mine
cu penajul de rubine,
cu penajul pietricele
ca un câmp mărunt de stele.

Are-un fulg de vânt pe spate
să mă-nveţe mai de toate,
să mă-nveţe toate-ntr-una
când o fi să fiu ca luna,

numai piatră şi argint,
fără fir în labirint,
numai fulg lăsat pe ape
pietricele să mă scape,

să mă-nveţe cum să zbor,
fără urmă de picior,
fără trup supus de astre,
cu rubine între coaste.

*

Read the rest of this entry

Mina de aur (2)

Posted on

– şi casa, a cui a fost?
– A celui care a fost aici.
Scările de la începutul muntelui străluceau în lumina dimineţii.
Uneori, din cauza pescăruşilor care veneau de pe mare şi se aşezau pe treptele de la intrare, scările deveneau şi mai strălucitoare. Argintul aripilor lor era ca o foiţă subţire de lumină, care se îmbiba de lumina pietrelor. Pescăruşii începuseră să doarmă printre oamenii care veneau să caute aur, sau să caute de lucru, şi care dormeau pe treptele din piatră albă de la intrarea casei de la poalele muntelui. Noaptea scările străluceau la lumina stelelor şi pescăruşii care dormeau printre oameni, aveau culori stelare, de argint albastru. Tinerii se adunau la o masă sub bradul din apropierea intrării, îşi dregeau glasul şi spuneau într-un posibil dialog, tainic, cu cel care construise casa de la poalele muntelui, Domnule, dacă ne permiteţi, noi venim să lucrăm, căutăm aur, am plecat de acasă demult, ni s-a spus că aici în munte este mult aur, îngăduiţi-ne să dormim pe treptele de la intrare. Read the rest of this entry