Category Archives: Eseuri

The First Library of The Sky

Posted on

In the year 2009, known as The Year of the Astronomy , was the project Space Poem Chain, organized by JAXA – Japan Aerospace Exploration Agency.(1)
Space Poem Chain or renshi (ren= linked; shi = poetry) is another form of linked verse based on the renga. It was written by poets from all the world, and it was initiated by the poet and critic Makoto Ooka, the one who has supervised the poems of the Space Poem Chain project. Renshi was the origin in the older poetry known as renga or renku, alternating 3 lines, 5 lines, and keeping the close links and the far off ones, known as the ” perfume links.” The astronauts Mamoro Mohri and Naoko Yamazaku have opened the Space Poem Chain, each with a poem. Selected poems are stored aboard the space module Kibo (Hope) of the ISS – International Space Station .
Thus, the foundation of The First Library of The Sky was laid.

I am very honoured and glad because in 2007 one of my poems was selected for the volume 2 of this project, named “The Stars.” My poem is (2) :

I have begun this travel on the morning when I was born.
A star from the depth of the sky is my guardian angel
watching with his own light, my body and my soul, and all my dreams.
At daybreak he sends me a dove at the window to teach me
to decipher the air signs of the sky home returning way.

Read the rest of this entry

Traduceri albe

Posted on

cand-lumina-pasare

As vrea să scriu ceva special despre Saito Fumi, “regina poeziei tanka din Japonia“, cum o numeşte poetul şi editorul Susumi Takiguchi. Anul acesta, pe 26 aprilie, se împlinesc 8 ani de la moartea ei. Numărul 8 are o semnificaţie aparte. Este cifra infinitului şi mă gândesc că crizantema cu 16 petale, emblema Împăratului Japoniei, poate face legătura între cer şi pământ.
Un gând nespus este o scrisoare albă. La fel ca numele rostite doar în gând.
În 1997 când Saito Fumi a fost invitată pentru a doua oară la Palatul Imperial, la Ceremonia Uta Kai Hajime – Citirea primelor poeme de Anul Nou, avea aproape 90 de ani. De la evenimentele din 26 Februarie 1926, trecuseră 70 de ani. Numele tatălui ei, închis, exilat, în urma acestui eveniment, cunoscut ca “Incidentul din 26 Februarie, 1926”, era o scrisoare albă. Nimeni nu o poate traduce. Când Împăratul a spus despre tatăl ei, “un om ciudat” ea a zâmbit ca “o bătrână doamnă“.
În faţa Împăratului, Saito Fumi a citit următoarea tanka:

în câmpul
cu o formă bogată
este un copac
crengile lui îmbrăţişează
vântul, şi lunile, şi zilele 
*

Read the rest of this entry

La première librairie du ciel

Posted on

En 2009, Année de l’Astronomie, est né le projet du “Poème en Chaîne sur l’Espace“, organisé par la JAXAJapan Aerospace Exploration Agency (Agence Japonaise d’Exploration Spatiale). (1)

Le Poème en Chaîne sur l’Espace ou renshi (ren = relié; shi = poésie) est une autre forme de poésie composée de vers liés, basée sur le renga. Il est écrit par des poètes du monde entier, et initié par le poète et critique Makoto Ooka, qui a également supervisé tous les poèmes composant ce projet de “Poème en Chaîne sur l’Espace“. Le Renshi est à l’origine de la poésie traditionnelle, connue sous le nom de renga ou renku, faisant alterner une fois 3 lignes, une fois 5 lignes, et conservant les liens étroits avec ceux plus éloignés sous le nom de “liens de parfum”. Les astronautes Mamoro Mohri et Naoko Yamazaku ont démarré la chaîne du Poème sur l’Espace, chacun avec un poème. Les poèmes sélectionnés sont stockés à bord du module spatial Kibo (Espoir) de l’ISS – Station spatiale internationale.
C’est ainsi que les fondements de la Première Librairie du Ciel ont été posés.

Read the rest of this entry

Unde este această ţară ?

Posted on

cand-lumina-pasare

Buson (1) vorbeşte în două din haiku-urile sale despre ţara “unde nu cânta nici o pasăre” şi “unde nu se află nici un munte”.(2)
El nu numeşte această ţară, dar o defineşte prin absenţa lucrurilor. Este un spaţiu gol, care are semnificaţia centrului şi care poate fi reprezentat printr-o hartă albă.
Dar această ţară este şi un psiho-spaţiu, o trăire de spirit, o sublimare sufletească, depăşind cele 5 simţuri. Lumea senzorială face loc lumii sensibile. Lumea fizică cedează locul lumii spirituale. Şi harta pentru acest loc este albă.
Mai exista un alt haiku care conţine al treilea element prin care Buson sugerează locul unde se află această ţară :

După ce am tăiat macul,
spiritele mele
plutesc spre seăra
(3)  Read the rest of this entry

Formes de sphère

Posted on

Où peut commencer la description d’une sphère ? Où se trouve le point de départ ? J’ai cherché quelques objets à la maison pouvant me donner une ligne de crédit pour ce début. J’ai choisi un petit calendrier que j’ai reçu – avec d’autre matériel- de la Jaxa  – l’Agence Spatiale Japonaise – suite à ma participation au projet du Poème en Chaîne sur l’Espace . La dernière partie du calendrier est une photographie de la Terre vue de l’espace cosmique , “Full Earth-Rise” réalisée en haute définition par la caméra de télévision  Kaguya (Selene). L’image de la terre est une sphère bleue. Le calendrier se tient près d’un rosier japonais, contre la fenêtre. Sur un petit bureau tout proche, est posé le livre de Michio Nakahara, “Message des Papillons”.


Dans le livre de Michio Nakahara, parmi les premiers haikus, ceux du Nouvel-An, et les derniers, ceux de l’hiver, deux d’entre eux contiennent une sphère. La première est “une boule de plumes, perdue”, la seconde est un “pissenlit”. En fait, je pense qu’il s’agit de la même sphère. La boule, tombée “pendant le temps où je dormais” , dixit le poète, se transforme en fin de compte en un pissenlit “effleurant l’âme de la poussière”. Un chemin. Une vie.  Read the rest of this entry

Despre Yohaku 余白

Posted on

cand-lumina-pasare

În estetica artei japoneze există termeni pereche, care definesc un contrast de imagine, de cuvinte sau de inţelesuri . Un contrast care generează o dinamică poetică sau picturală, o acţiune reciprocă între două cîmpuri, un schimb sau o transformare.
Sunt bine cunoscuţi termeni pereche ca : fueki – ryuko  不易流行, adică contrastul dintre etern şi efemer, sau wabi-sabi 佗び寂, lumina armoniei eterne şi lumina lucrurilor simple, trecătoare sau un  ultim exemplu , yojo -yohaku 余白, termeni care definesc spaţiul plin şi spaţiul gol.
Traducerile şi implicit interpretările sunt destul de nuanţate. Trebuie să pătrunzi mai în adîncul lor, în apropierea înţelesului original care a generat denumirea lor. Poate nu este lipsit de interes să ne amintim de “Gradul zero al scriiturii” al lui Roland Barthes.
Ajungînd la acest grad zero, putem găsi sensuri nebănuite şi înţelesuri mai bogate, fertile pentru imaginaţia noastră, şi implicit pentru a scrie haiku sau a picta, sau a fotografia imagini care conţin poeme haiku. Mă refer la zero în sensul oriental al cuvîntului, nu la cel occidental. Zero ca spaţiu de origine.  Read the rest of this entry

The storehouses of silence

Posted on

In Haiku Poetry Ancient and Modern (MQ, London, 2002), Jackie Hardy, the editor of  the anthology, published this translation of Basho’s verse :

閑やさ岩にしみ入る蝉の声
shizukasa ya iwa ni shimiiru semi no koe

the stillness !
the voice of the cicada
sinks into the rocks

The version usually accepted of the second part of this haiku is “the cry of the cicada penetrates the rocks”. It is true that the song or cry of the cicada has this specific feature, “to penetrate” or “to pierce”, but the verb used in this translation is “to sink into”, like it goes down into something, and is deposited on the bottom of a pot, a vase, the sea… The expression suggests the very long time the cries of the cicadas take to accumulate, stratum upon stratum, stratifying themselves down on the bottom of the rocks.

How many thousands of years may have passed by the time these rocks have become storehouses of silence ?

As it said that water forms the shape of the vessel into which it is put, so the cries of the cicadas deposited within the rocks must also their shapes. The rocks as storehouses of silence.

Clelia Ifrim

Eseu publicat în limba engleză în revista Ko, spring – summer 2008 – Nagoya, Japonia.

***

Original text in romanian :

Depozitele de linişte

Le son de la cascade

Posted on

En 1994, lorsque l’on a célébré à Bucarest le centenaire de la mort de Bashô, j’ai présenté  un essai intitulé “Haiku, aux portes de l’Orient“. La première partie de cet essai a été publé dans la revue The Mie Times, en langue anglaise. Dans la seconde partie de cet essai, j’ai développé l’idée que la grenouille du célèbre haiku de Basho n’a pas sauté dans le lac. Je m’appuyais sur l’argument selon lequel le lac est une étendue d’eau fermée, entourée de berges, une eau qui stagne, qui ne s’écoule pas, et qui ne peut donc avoir la connotation d’un symbole de vie, de passage du temps. Dans la revue Ko, printemps-été 2006, le poète David Burleigh, qui tient la rubrique permanente “Bashô… by the way”, commente brièvement le livre de Kasegawa Kai, paru en 2005 “La grenouille de Bashô a t-elle sauté dans le vieux lac ?” Ce poème est le plus commenté, celui qui a le plus d’interprétations dans toute la littérature haiku.

Read the rest of this entry

Focul din florile de prun

Posted on

Traduc în limba română cartea de haiku a lui Michio Nakahara, “Mesaj de la Fluture“*. Memoria volatilă a propriilor gânduri păstrează şi imaginile care nu pot fi traduse. Repet haiku-urile cu voce tare, ca într-o piesă, pentru a găsi nuanţele cele mai subtile.
Spectatorii mei sunt florile din pervazul ferestrei, linistea din casa, sunetul apei care fierbe pentru cafea.
Acum în zori, când scriu acest eseu, haiku-ul pe care l-am tradus, este acesta:

Mugurii de prun
de la casa scăpată de foc
se umflă

Iniţial tradusesem verbul “to swell”, a se umfla, a se intensifica, cu înţelesul verbului “to swallow”, a înghiţi. Îmi plăcea ideea că mugurii aceia de prun înghit focul, salvând casa. Dar verbul era totuşi, a se umfla, a se mări, a se intensifica. M-am întrebat de ce se umflă mugurii aceea de prun? Timpul firesc al înmuguririi este nu numai ceea ce se vede. Dincolo de el trebuie să mai fie ceva. Vroiam să văd fondul imaginii. La urma urmei înmugurirea este un timp “cald”, indiferent că ea este generată de un foc real sau metafizic, de un foc al iubirii primăvăratece sau de focul bărbăţiei. Şi am ajuns din nou la aceeaşi idee. Mugurii înghiţiseră focul salvând casa, şi focul acela din ei, intensificându-se, cerea să fie eliberat.
Aştept să văd primele flori de prun. Ştiu că focul înghiţit de muguri, captiv în ei, va fi eliberat în fiecare floare ce se va deschide.

Clelia Ifrim

* Michio Nakahara , “Mesaj de la Fluture“. Traducere în limba engleză de James Kirkup şi Makoto Tomaki,  Editura Yo-Shorin, 2oo9.

Stone bridge

Posted on

In the summner of 2010 I wrote Fay Aoyagi to ask her permission to translate some haiku from her book In Borrowed Shoes into Romanian. She agreed and asked me if in Romanian it is possible to keep the 5—7—5 syllables form. I answered her that her haiku sound very beautiful in Romanian in their perfect form of 17 syllables.
Someone could write a screenplay or a filmscript based on Fay’s book. In one of her haiku the name of film producer Kurosawa appears as a “hint of autumn”.
The principal character of this possible script may be “Her shadow on Hiroshima Day. A blind woman.”
Scene : A nightclub where may be Fay works.
Action : The blind woman enters the nightclub and sits down at a table. A boy who is with her takes off the Astro Boy mask from the festival that has ended. The guardian angel about whom Fay writes in the haiku that opens her book can be seen in the mirror of the nightclub.
Let us remember a very old Oriental reflection : The angels are transparent mirrors.
Read the rest of this entry