Category Archives: Eseuri

Nod de foc

Posted on

cand-lumina-pasare

Lacul inimii – *
umbra tigrului negru
îi dă târcoale

Kaneko Totha

Metafora în haiku este o problemă controversată. Am scris un eseu pe această temă, “Metafora ca realitate intensiva“*, în care alegeam haiku-uri cu metaforă, scrise de poeti japonezi, începând cu Seishi Yamaguchi, cel care intră în lumea haiku-ului ca un “ciclon”, şi care îşi alege metafora ca unul din cele 5 elemente cheie ale haiku-ului**, până la Niji Fuyuno. Masaoka Shiki, novatorul haiku-ului modern, spune că “haiku-ul aparţine literaturii universale, şi ca orice poezie poate folosi figurile de stil“.
Recomandările de a scrie haiku fără metaforă sau altă figură de stil, vin în general de la autori sau teoreticieni nejaponezi.
Haiku-ul nu este o simplă fotografie. Pragul realităţii este diferit pentru fiecare poet, chiar şi pentru fiecare om. Rezonanţa luminii poate da un număr infinit de imagini ale realităţii. Read the rest of this entry

O noapte de dragoste

Posted on

cand-lumina-pasare

Hoţul mi-a luat
Totul. Însă mi-a lăsat
Luna.
Era la fereastră.

Unul din cele mai cunoscute haiku-uri ale lui Ryokan, este cel cu hoţul şi luna plină din fereastră. Acest haiku a fost interpretat mai ales pe linia fi lozofi că, subliniindu-se faptul că hoţul putea să fure din camera în care a intrat absolut orice, dar nu şi luna plină care se vedea prin fereastră. Hoţul putea să fure orice, dar nu şi iluminarea, sugerată prin această interpretare, de lună plină.  Read the rest of this entry

De ce se temea poeta Shushuiki ?

Posted on

cand-lumina-pasare

Shushuiki este o poetă japoneză care a trăit în vremea lui Basho.
La treisprezece ani a scris acest haiku care i-a adus celebritatea.

Cireş înflorind
lângă apa fântânii
Vai! vin beţivii

Cred că nu a scris acest haiku dintr-o contemplaţie a florilor de cireş. La vederea beţivilor apropiindu-se de fântână să bea apă, s-a speriat. Emoţia ei s-a transformat în acest haiku, pe care l-a scris imediat şi pe care l-a atârnat în cireşul înflorit. Obiceiul de a atârna poeme scrise într-un copac era, şi este încă, obişnuit. Dar ce căutau acei băutori de sake în atmosfera florilor de cireş? A scris haiku-ul cu dorinţa de a preveni cireşul şi de a-l proteja? Poezia are acest dar divin şi uman de a proteja.
Read the rest of this entry

Le Haiku aux portes de l’Orient

Posted on

Nous sommes ici aux portes de l’Orient où tout est (pris, considéré, vécu) avec plus de légèreté *.  Ainsi dit-on, et ainsi fait-on.

J’ai toujours compris ce fait, cette légèreté, comme une souplesse de la pensée, comme un éternel mouvement de l’esprit et de l’être, comme une tolérance des contraires, comme l’acceptation des paradoxes.

Pour moi, la légèreté correspond aussi au désir de chercher d’infinies variantes à un modèle donné, figé. Et puisque nous célébrons en ce jour le Haiku**, nous allons le suivre comme modèle. Le recevoir, l’accepter et l’adopter. Il ne s’agit pas là d’une démarche passive, mais d’un processus continu, actif, où je me sens à mon aise face à ce modèle, c’est-à-dire légère. Je n’en serai pas tributaire, je m’acquitterai de toutes mes dettes envers lui (étude, exercice) puis je serai libre d’écrire un haiku.

Voilà pourquoi je crois que c’est justement cette assise aux portes de l’Orient (assise géographique, spirituelle, culturelle) qui me donne l’espoir qu’un jour peut-être , je pourrai, en tant que poétesse roumaine (européenne), écrire un haiku aussi beau qu’un haiku japonais, le respectant en toute chose, tout en respectant également ma veine poétique. Ce ne sera trahir personne.

J’ai toujours pensé que cette composante orientale, par ailleurs infime, mais existante, cette fibre légère, élastique, était un avantage poétique, je vais l’utiliser comme tel.
Read the rest of this entry

The First Library of The Sky

Posted on

In the year 2009, known as The Year of the Astronomy , was the project Space Poem Chain, organized by JAXA – Japan Aerospace Exploration Agency.(1)
Space Poem Chain or renshi (ren= linked; shi = poetry) is another form of linked verse based on the renga. It was written by poets from all the world, and it was initiated by the poet and critic Makoto Ooka, the one who has supervised the poems of the Space Poem Chain project. Renshi was the origin in the older poetry known as renga or renku, alternating 3 lines, 5 lines, and keeping the close links and the far off ones, known as the ” perfume links.” The astronauts Mamoro Mohri and Naoko Yamazaku have opened the Space Poem Chain, each with a poem. Selected poems are stored aboard the space module Kibo (Hope) of the ISS – International Space Station .
Thus, the foundation of The First Library of The Sky was laid.

I am very honoured and glad because in 2007 one of my poems was selected for the volume 2 of this project, named “The Stars.” My poem is (2) :

I have begun this travel on the morning when I was born.
A star from the depth of the sky is my guardian angel
watching with his own light, my body and my soul, and all my dreams.
At daybreak he sends me a dove at the window to teach me
to decipher the air signs of the sky home returning way.

Read the rest of this entry

Traduceri albe

Posted on

cand-lumina-pasare

As vrea să scriu ceva special despre Saito Fumi, “regina poeziei tanka din Japonia“, cum o numeşte poetul şi editorul Susumi Takiguchi. Anul acesta, pe 26 aprilie, se împlinesc 8 ani de la moartea ei. Numărul 8 are o semnificaţie aparte. Este cifra infinitului şi mă gândesc că crizantema cu 16 petale, emblema Împăratului Japoniei, poate face legătura între cer şi pământ.
Un gând nespus este o scrisoare albă. La fel ca numele rostite doar în gând.
În 1997 când Saito Fumi a fost invitată pentru a doua oară la Palatul Imperial, la Ceremonia Uta Kai Hajime – Citirea primelor poeme de Anul Nou, avea aproape 90 de ani. De la evenimentele din 26 Februarie 1926, trecuseră 70 de ani. Numele tatălui ei, închis, exilat, în urma acestui eveniment, cunoscut ca “Incidentul din 26 Februarie, 1926”, era o scrisoare albă. Nimeni nu o poate traduce. Când Împăratul a spus despre tatăl ei, “un om ciudat” ea a zâmbit ca “o bătrână doamnă“.
În faţa Împăratului, Saito Fumi a citit următoarea tanka:

în câmpul
cu o formă bogată
este un copac
crengile lui îmbrăţişează
vântul, şi lunile, şi zilele 
*

Read the rest of this entry

La première librairie du ciel

Posted on

En 2009, Année de l’Astronomie, est né le projet du “Poème en Chaîne sur l’Espace“, organisé par la JAXAJapan Aerospace Exploration Agency (Agence Japonaise d’Exploration Spatiale). (1)

Le Poème en Chaîne sur l’Espace ou renshi (ren = relié; shi = poésie) est une autre forme de poésie composée de vers liés, basée sur le renga. Il est écrit par des poètes du monde entier, et initié par le poète et critique Makoto Ooka, qui a également supervisé tous les poèmes composant ce projet de “Poème en Chaîne sur l’Espace“. Le Renshi est à l’origine de la poésie traditionnelle, connue sous le nom de renga ou renku, faisant alterner une fois 3 lignes, une fois 5 lignes, et conservant les liens étroits avec ceux plus éloignés sous le nom de “liens de parfum”. Les astronautes Mamoro Mohri et Naoko Yamazaku ont démarré la chaîne du Poème sur l’Espace, chacun avec un poème. Les poèmes sélectionnés sont stockés à bord du module spatial Kibo (Espoir) de l’ISS – Station spatiale internationale.
C’est ainsi que les fondements de la Première Librairie du Ciel ont été posés.

Read the rest of this entry

Unde este această ţară ?

Posted on

cand-lumina-pasare

Buson (1) vorbeşte în două din haiku-urile sale despre ţara “unde nu cânta nici o pasăre” şi “unde nu se află nici un munte”.(2)
El nu numeşte această ţară, dar o defineşte prin absenţa lucrurilor. Este un spaţiu gol, care are semnificaţia centrului şi care poate fi reprezentat printr-o hartă albă.
Dar această ţară este şi un psiho-spaţiu, o trăire de spirit, o sublimare sufletească, depăşind cele 5 simţuri. Lumea senzorială face loc lumii sensibile. Lumea fizică cedează locul lumii spirituale. Şi harta pentru acest loc este albă.
Mai exista un alt haiku care conţine al treilea element prin care Buson sugerează locul unde se află această ţară :

După ce am tăiat macul,
spiritele mele
plutesc spre seăra
(3)  Read the rest of this entry

Formes de sphère

Posted on

Où peut commencer la description d’une sphère ? Où se trouve le point de départ ? J’ai cherché quelques objets à la maison pouvant me donner une ligne de crédit pour ce début. J’ai choisi un petit calendrier que j’ai reçu – avec d’autre matériel- de la Jaxa  – l’Agence Spatiale Japonaise – suite à ma participation au projet du Poème en Chaîne sur l’Espace . La dernière partie du calendrier est une photographie de la Terre vue de l’espace cosmique , “Full Earth-Rise” réalisée en haute définition par la caméra de télévision  Kaguya (Selene). L’image de la terre est une sphère bleue. Le calendrier se tient près d’un rosier japonais, contre la fenêtre. Sur un petit bureau tout proche, est posé le livre de Michio Nakahara, “Message des Papillons”.


Dans le livre de Michio Nakahara, parmi les premiers haikus, ceux du Nouvel-An, et les derniers, ceux de l’hiver, deux d’entre eux contiennent une sphère. La première est “une boule de plumes, perdue”, la seconde est un “pissenlit”. En fait, je pense qu’il s’agit de la même sphère. La boule, tombée “pendant le temps où je dormais” , dixit le poète, se transforme en fin de compte en un pissenlit “effleurant l’âme de la poussière”. Un chemin. Une vie.  Read the rest of this entry

Despre Yohaku 余白

Posted on

cand-lumina-pasare

În estetica artei japoneze există termeni pereche, care definesc un contrast de imagine, de cuvinte sau de inţelesuri . Un contrast care generează o dinamică poetică sau picturală, o acţiune reciprocă între două cîmpuri, un schimb sau o transformare.
Sunt bine cunoscuţi termeni pereche ca : fueki – ryuko  不易流行, adică contrastul dintre etern şi efemer, sau wabi-sabi 佗び寂, lumina armoniei eterne şi lumina lucrurilor simple, trecătoare sau un  ultim exemplu , yojo -yohaku 余白, termeni care definesc spaţiul plin şi spaţiul gol.
Traducerile şi implicit interpretările sunt destul de nuanţate. Trebuie să pătrunzi mai în adîncul lor, în apropierea înţelesului original care a generat denumirea lor. Poate nu este lipsit de interes să ne amintim de “Gradul zero al scriiturii” al lui Roland Barthes.
Ajungînd la acest grad zero, putem găsi sensuri nebănuite şi înţelesuri mai bogate, fertile pentru imaginaţia noastră, şi implicit pentru a scrie haiku sau a picta, sau a fotografia imagini care conţin poeme haiku. Mă refer la zero în sensul oriental al cuvîntului, nu la cel occidental. Zero ca spaţiu de origine.  Read the rest of this entry