Category Archives: Eseuri

Formes de sphère

Posted on

Où peut commencer la description d’une sphère ? Où se trouve le point de départ ? J’ai cherché quelques objets à la maison pouvant me donner une ligne de crédit pour ce début. J’ai choisi un petit calendrier que j’ai reçu – avec d’autre matériel- de la Jaxa  – l’Agence Spatiale Japonaise – suite à ma participation au projet du Poème en Chaîne sur l’Espace . La dernière partie du calendrier est une photographie de la Terre vue de l’espace cosmique , “Full Earth-Rise” réalisée en haute définition par la caméra de télévision  Kaguya (Selene). L’image de la terre est une sphère bleue. Le calendrier se tient près d’un rosier japonais, contre la fenêtre. Sur un petit bureau tout proche, est posé le livre de Michio Nakahara, “Message des Papillons”.


Dans le livre de Michio Nakahara, parmi les premiers haikus, ceux du Nouvel-An, et les derniers, ceux de l’hiver, deux d’entre eux contiennent une sphère. La première est “une boule de plumes, perdue”, la seconde est un “pissenlit”. En fait, je pense qu’il s’agit de la même sphère. La boule, tombée “pendant le temps où je dormais” , dixit le poète, se transforme en fin de compte en un pissenlit “effleurant l’âme de la poussière”. Un chemin. Une vie.  Read the rest of this entry

Despre Yohaku 余白

Posted on

cand-lumina-pasare

În estetica artei japoneze există termeni pereche, care definesc un contrast de imagine, de cuvinte sau de inţelesuri . Un contrast care generează o dinamică poetică sau picturală, o acţiune reciprocă între două cîmpuri, un schimb sau o transformare.
Sunt bine cunoscuţi termeni pereche ca : fueki – ryuko  不易流行, adică contrastul dintre etern şi efemer, sau wabi-sabi 佗び寂, lumina armoniei eterne şi lumina lucrurilor simple, trecătoare sau un  ultim exemplu , yojo -yohaku 余白, termeni care definesc spaţiul plin şi spaţiul gol.
Traducerile şi implicit interpretările sunt destul de nuanţate. Trebuie să pătrunzi mai în adîncul lor, în apropierea înţelesului original care a generat denumirea lor. Poate nu este lipsit de interes să ne amintim de “Gradul zero al scriiturii” al lui Roland Barthes.
Ajungînd la acest grad zero, putem găsi sensuri nebănuite şi înţelesuri mai bogate, fertile pentru imaginaţia noastră, şi implicit pentru a scrie haiku sau a picta, sau a fotografia imagini care conţin poeme haiku. Mă refer la zero în sensul oriental al cuvîntului, nu la cel occidental. Zero ca spaţiu de origine.  Read the rest of this entry

The storehouses of silence

Posted on

In Haiku Poetry Ancient and Modern (MQ, London, 2002), Jackie Hardy, the editor of  the anthology, published this translation of Basho’s verse :

閑やさ岩にしみ入る蝉の声
shizukasa ya iwa ni shimiiru semi no koe

the stillness !
the voice of the cicada
sinks into the rocks

The version usually accepted of the second part of this haiku is “the cry of the cicada penetrates the rocks”. It is true that the song or cry of the cicada has this specific feature, “to penetrate” or “to pierce”, but the verb used in this translation is “to sink into”, like it goes down into something, and is deposited on the bottom of a pot, a vase, the sea… The expression suggests the very long time the cries of the cicadas take to accumulate, stratum upon stratum, stratifying themselves down on the bottom of the rocks.

How many thousands of years may have passed by the time these rocks have become storehouses of silence ?

As it said that water forms the shape of the vessel into which it is put, so the cries of the cicadas deposited within the rocks must also their shapes. The rocks as storehouses of silence.

Clelia Ifrim

Eseu publicat în limba engleză în revista Ko, spring – summer 2008 – Nagoya, Japonia.

***

Original text in romanian :

Depozitele de linişte

Le son de la cascade

Posted on

En 1994, lorsque l’on a célébré à Bucarest le centenaire de la mort de Bashô, j’ai présenté  un essai intitulé “Haiku, aux portes de l’Orient“. La première partie de cet essai a été publé dans la revue The Mie Times, en langue anglaise. Dans la seconde partie de cet essai, j’ai développé l’idée que la grenouille du célèbre haiku de Basho n’a pas sauté dans le lac. Je m’appuyais sur l’argument selon lequel le lac est une étendue d’eau fermée, entourée de berges, une eau qui stagne, qui ne s’écoule pas, et qui ne peut donc avoir la connotation d’un symbole de vie, de passage du temps. Dans la revue Ko, printemps-été 2006, le poète David Burleigh, qui tient la rubrique permanente “Bashô… by the way”, commente brièvement le livre de Kasegawa Kai, paru en 2005 “La grenouille de Bashô a t-elle sauté dans le vieux lac ?” Ce poème est le plus commenté, celui qui a le plus d’interprétations dans toute la littérature haiku.

Read the rest of this entry

Focul din florile de prun

Posted on

Traduc în limba română cartea de haiku a lui Michio Nakahara, “Mesaj de la Fluture“*. Memoria volatilă a propriilor gânduri păstrează şi imaginile care nu pot fi traduse. Repet haiku-urile cu voce tare, ca într-o piesă, pentru a găsi nuanţele cele mai subtile.
Spectatorii mei sunt florile din pervazul ferestrei, linistea din casa, sunetul apei care fierbe pentru cafea.
Acum în zori, când scriu acest eseu, haiku-ul pe care l-am tradus, este acesta:

Mugurii de prun
de la casa scăpată de foc
se umflă

Iniţial tradusesem verbul “to swell”, a se umfla, a se intensifica, cu înţelesul verbului “to swallow”, a înghiţi. Îmi plăcea ideea că mugurii aceia de prun înghit focul, salvând casa. Dar verbul era totuşi, a se umfla, a se mări, a se intensifica. M-am întrebat de ce se umflă mugurii aceea de prun? Timpul firesc al înmuguririi este nu numai ceea ce se vede. Dincolo de el trebuie să mai fie ceva. Vroiam să văd fondul imaginii. La urma urmei înmugurirea este un timp “cald”, indiferent că ea este generată de un foc real sau metafizic, de un foc al iubirii primăvăratece sau de focul bărbăţiei. Şi am ajuns din nou la aceeaşi idee. Mugurii înghiţiseră focul salvând casa, şi focul acela din ei, intensificându-se, cerea să fie eliberat.
Aştept să văd primele flori de prun. Ştiu că focul înghiţit de muguri, captiv în ei, va fi eliberat în fiecare floare ce se va deschide.

Clelia Ifrim

* Michio Nakahara , “Mesaj de la Fluture“. Traducere în limba engleză de James Kirkup şi Makoto Tomaki,  Editura Yo-Shorin, 2oo9.

Stone bridge

Posted on

In the summner of 2010 I wrote Fay Aoyagi to ask her permission to translate some haiku from her book In Borrowed Shoes into Romanian. She agreed and asked me if in Romanian it is possible to keep the 5—7—5 syllables form. I answered her that her haiku sound very beautiful in Romanian in their perfect form of 17 syllables.
Someone could write a screenplay or a filmscript based on Fay’s book. In one of her haiku the name of film producer Kurosawa appears as a “hint of autumn”.
The principal character of this possible script may be “Her shadow on Hiroshima Day. A blind woman.”
Scene : A nightclub where may be Fay works.
Action : The blind woman enters the nightclub and sits down at a table. A boy who is with her takes off the Astro Boy mask from the festival that has ended. The guardian angel about whom Fay writes in the haiku that opens her book can be seen in the mirror of the nightclub.
Let us remember a very old Oriental reflection : The angels are transparent mirrors.
Read the rest of this entry

Iarba de la Kusatsu

Posted on

cand-lumina-pasare

Baston de orb –
clopoţelul cheamă din depărtări
primăvara  (1)

Cred că o călătorie, chiar şi virtuală, pînă la leprozeria din Kusatsu, sau Portul Ierbii, unde trăieşte poetul Murakoshi Kaseki presupune o pregătire specială. Am ales primele trei gînduri care mi-au venit în minte: bunul şi dreptul Iov din Biblie, poemul Sylviei PlathLady Lazarus” şi o imagine a unui sat din Dobrogea, unde se află ultima leprozerie din Europa.
Un bărbat, o femeie, şi o colectivitate. Aceste trei elemente constituie pentru mine imaginea unui clopoţel de pămînt. Poate este chiar clopoţelul pierdut, aşa cum spune Murakoshi Kaseki, în alt haiku. Sunetul lui îmi va fi călăuză în călătoria spre Kusatsu, sau Portul Ierbii, unde trăieşte Murakoshi Kaseki, bolnav de lepră de la 16 ani. Un poet contemporan, sau un copil care încă visează un vis al mamei lui. Chiar şi acolo, în colonia de leproşi, izolat într-o curte, orb, copil şi mamă nu pot fi despărţiţi. La Kusatsu, tocmai pentru că este un loc special, trecerea anotimpurilor nu are decît o valoarea temporară. In ordine spirituala, la Kusatsu, este o primăvară eternă. Copil şi mamă visează acelaşi vis.
Iarba, dinainte de a fi născut.  Read the rest of this entry

La frontière blanche

Posted on

Le rêve est un sujet unique dans le haiku. Depuis le premier rêve, mot de saison pour “la cinquième saison”, le Nouvel An, jusqu’au rêve ordinaire, mot s’adaptant à l’année toute entière, un rêve peut être perçu et décrit de différentes manières, depuis les subtiles métaphores jusqu’aux allusions mentales aussi glissantes que la soie. De Basho à Kaneko Tohta ou Michio Nakahara – poètes du XXIème siècle – le rêve occupe une place particulière. Il ressemble à une frontière blanche entre le monde intérieur et le monde extérieur, entre ce qui est dedans et ce qui est dehors.

L’objet du rêve peut être vu et même touché, mais cela signifie sa mort. Le rêve ne peut s’adapter de lui-même au monde extérieur, tout comme ce monde extérieur ne peut l’assimiler. Quand quelque chose  d’intérieur en nous s’écoule vers l’extérieur, cela disparaît et s’évanouit à notre réveil.

Dans l’estomac d’un poisson,
quelque chose a dégorgé –
premier rêve de Nouvel-An
(1)
Read the rest of this entry

White frontier

Posted on

The dream is a unique subject in haiku. From the first dream, a season word for the “fifth season”, the New Year, to the ordinary dream, a suitable word for the whole year, a dream can be perceived and described in numerous ways, from subtle metaphors to mental allusions as slippery as silk. From Basho to Kaneko Tohta or Michio Nakahara, poets of the 21th century, the dream has had a special plce. It is like a white frontiuer between the interior and exterior worlds, between the inside and the outside.
The objects of a dream can be seen or even touched, but this means its death. The dream cannot adapt itself to the exterior world, nor can exterior assimilate it.Something inward that flows outward dissolves and vanishes when we waken.

From the stomach of
a fish, something was disgorged –
a first New Year dream (1)   Read the rest of this entry

Colivia timpului sau de ce Chigetsu este o privighetoare

Posted on

cand-lumina-pasare

Oshi yosete / uguisu ichiwa/  toshi no kure

Cercul anului —
chiar eu sunt privighetoarea
din colivie

Read the rest of this entry