Category Archives: Ingerii satului

Cameră cu leandru – Room with oleander

Posted on

ingerii

roumanie

Cameră cu leandru

Se mişcă ora după vânt
şi-adie leandrul pus la fereastră.
Un papion e sufletul la gât.

De ce-a urcat mai mult în noaptea asta?
N-ar vrea din nou să stea cuminte
în cele patru cămăşuţe ?

Mama arată un loc precis –
gestul e simplu –
de rouă sau eter,
sau poate chiar cum ai desface
în două părţi,
o cămăşuţă-cămăruţă.

*

Read the rest of this entry

La marginea câmpiei – At the end of the field

Posted on

ingerii

roumanie

La marginea câmpiei

La marginea câmpiei
e-un foişor de iarbă.
Nimic nu are zid
şi nu-i vreo cărămidă.
E clar de soare –
se vede înăuntru.
În jur nu-i nimeni.
Adie vântul –
pe undeva e primăvară.
Cei care vin nu spun mai mult.
Lăsarea serii n-adaugă nimic.

*

Read the rest of this entry

În locul inimii, o sferă – In the place of the heart, a sphere

Posted on

ingerii

roumanie

În locul inimii, o sferă

În locul inimii, o sferă –
genunchii la gură,
menisc şi fruntea netedă la un loc.
Tot una? Aceasta este-o sferă?

Nu-i nici un rând de scris în nici o carte,
nu-i cartea mai de preţ ca lumea de aici.

Un peisaj de iarnă
pluteşte din foişor în foişor.
În jurul lor
făpturi se ţin de rând şi leatul lor.
Nu cad, nu vin, nu plecă.
Totul le atrage –
de-o parte şi de alta
aceeaşi lume le îngână.

*

Read the rest of this entry

Străini – Aliens

Posted on

ingerii

roumanie

Străini

Zvon de oglindă pe perete –
obraz pentru un alt obraz.

Umbre levitive se regăsesc în voie.

În seara asta tot cartierul stă la taifas –
miroase a zăpadă,
zăpada ţine partea lumii
şi lumea partea noastră.

Mâine în zori vin pelerinii albi
ce-au scris încă din primăvară
că vor să ne mai vadă.

*

Read the rest of this entry

În preajma cerului devin absentă – Inshore of the sky, I become non-present – Aux abords du ciel, je deviens absente

Posted on

ingerii

roumanie

În preajma cerului devin absentă

În preajma cerului devin absentă.
O libertate a norului aduce totul
şi drumul fără semne
e cel mai bun.
E nou .
Nu ţine umbrele în preajmă.
Nu vede în dreapta şi în stânga –
aşteaptă doar să treacă
ultima lebădă.

*

Read the rest of this entry

Pergament – Parchment

Posted on

ingerii

roumanie

Pergament

Culegători în lanul de porumb
am fost în toamnă.
Fulgarinele de ploaie
şi pălăriile din pai de grâu
stau în cuier acum –
în jurul nostru e-un pergament pe masă.

Privim focul, sacii de sub fereastră
şi fulgarinele de ploaie.
Culegătoarele din satele vecine
pleacă pe rând , abia spunând,
am stat destul,
e vremea să ne-ntoarcem,
va ninge liniştit
până ce noi vom fi la casa voastră.

*

Read the rest of this entry

Fapte de iarnă – Winter acts – Actes d’hiver

Posted on

ingerii

roumanie

Fapte de iarnă

Cuiul bătut în palmă
răstoarnă toată ziua.
Cândva spuneam:
albinele cară prin fruntea noastră
zăpada aurie.

Acum sunt mâinile doar prafuri de polen.
Nimic nu le mai ţine –
au alte stări.
Ies la drumul mare
şi cel care le aşteaptă
de fel cuminte nu-i.

*

mâinile

(Desen : Clelia Ifrim)

Read the rest of this entry

Sărbători – Holydays – Vacances

Posted on

ingerii

roumanie

Sărbători

Aici dorm, aici mănânc,
aici scriu, aici mor,
aici trăiesc.

Aşa spune o pasăre
aşa spune fereastra,
aşa spune bradul de Crăciun
aşa spune pragul,
aşa spun eu.

Ne-am ales toţi
acelaşi loc, aceeaşi seară
acelaşi text, aceeiaşi lume
acelaşi lux.

*

Read the rest of this entry

Fuioare – Flows of deer-line

Posted on

ingerii

roumanie

Fuioare

Şoapta parsecă – fuioare căprioare
aleargă prin pădure
şi-anunţă iar sosirea.

Frunzişul e zăpadă
şi clinchet orice şoaptă.
În boluri de cristal se ard
cuvinte de repaos şi limita ce-a fost.
Sunt toate scrise pe hârtie.

Stau ucenicele în jurul focului
şi chiar dacă-i o adunare prea festivă
ele vorbesc în taină.
Din când în când ascultă
cum trec departe
alte fuioare, de alte căprioare.

* Read the rest of this entry

Parolă – Password

Posted on

ingerii

roumanie

Parolă

Filtre pasive – înfăţişări comune.
În fiecare zi ne întâlnim cu ele –
parola e diurnă.

Filtre pasive – cunoaştem altele
ce niciodată nu ne-au lăsat să trecem.
O zbatere albastră, un fulguit etern
ne-aruncă înapoi pe mal.

Pe mal
găsim oglinzile din piatră şlefuită.
Ne rupem din fiecare mânecă
şi facem pânze de acoperit,
să nu vedem ce a trecut,
să nu vedem ce a rămas.

*

Read the rest of this entry