Category Archives: Începutul mării

Mai ușoară decît vîntul – Lighter than the wind

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Mai ușoară decît vîntul

Mai ușoară decît vîntul,
mă așez la subțioară unei stele .
Lumina din grădina pierdută
este unul din copiii mei de aer.
Ei rîd și se joacă în răsăritul soarelui
și cînd este timpul să plece
își iau rămas bun .
Dar ultimul născut nu pleacă —
rămîne cu mine , acolo,
la subțioara unei stele,
într-o groapă de lumină.

*

Read the rest of this entry

Visul m-a-ngropat într-o mină de aur – The dream buried me in a gold mine

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Visul m-a-ngropat într-o mină de aur

Visul m-a-ngropat într-o mină de aur.
Îngerul care stă cu mine
citeşte din Cartea de Aur
despre nemurirea sufletului.
Ascult cum plouă printre filoanele de aur
şi galeriile ce duc
spre toate călătoriile posibile.
În crăpăturile pământului
hărţile sunt neatinse
şi ele strălucesc
ca nişte stâlpi ai cerului.
Nimeni nu s-a întors să spună,
dacă această mină de aur
va fi deschisă într-o zi.
Până atunci,
îngerul care s-a îngropat de bună voie
odată cu mine,
citeşte din Cartea de Aur
despre nemurirea sufletului.

*

Read the rest of this entry

După ce ieşi din acest teritoriu – After you go out of this territory

Posted on

Inceputul marii

roumanie

După ce ieşi din acest teritoriu

După ce ieşi din acest teritoriu,
începi să simţi că ai mâini,
că ai picioare,
ce trebuie să trăieşti.
Nu ai chemat niciodată Salvarea.
O apă curgătoare
nu aparţine celor văzute.

*

Read the rest of this entry

Plantaţia de duzi – Plantation of mulberry trees

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Plantaţia de duzi

Nu-i bine să priveşti
plantaţia de duzi
în lumina soarelui.
S-ar putea să vezi
drumul de praf.

Nu-i bine să priveşti
plantaţia de duzi
în lumina soarelui.
S-ar putea să vezi
copiii de mătase,
cărând în spate,
sacii plini cu frunze de dud,
şi rugându-se în fiecare zi,
să treacă şi vara aceasta.

*

Read the rest of this entry

Firimituri de foc – Fire bits

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Firimituri de foc

Bucătăria are culoarea focului.
În această lumină strălucesc
firimiturile de pâine,
cristalele de sare,
smalţul chiuvetei,
lama cuţitului.
O umbră desculţă
trece din somn în somn,
să bea un pahar de apă,
în timp ce culege
firimiturile de foc de pe jos.

*

Read the rest of this entry

Mi-e dor de tristeţea mea – I am longing for my melancholy

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Mi-e dor de tristeţea mea

Mi-e dor de tristeţea mea.
A stat cu mine toată viaţa,
a plâns, a râs,
a spălat vasele cu mine,
în fiecare zi.
În lumina răsăritului
era numai soare.
În lumina apusului
era numai soare.
În lumina lunii
era o perlă
care poate plânge?
Poate plânge o perlă?
Da, răspunde îngerul,
retrăgându-se în mulţimea de oameni.

*

Read the rest of this entry

Oaspetele – ţărână — Dust as a guest

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Oaspetele – ţărână

Crezi că ţărâna
care se aşează pe mâinile mele,
are vreo istorie?
Este visul uitat
dintr-o dimineaţă de primăvară,
când porumbeii ridică
marginile lumii.
Crezi că ţărâna
care se aşează în fiecare zi la poartă
are vreo memorie ?
Un oaspete – ţărână,
ca şi cum ai spune,
un om stă la poartă
şi cere un pahar cu apă.
Crezi că acest oaspete-ţărână
are vreun nume?
El bea paharul cu apă,
mulţumeşte pentru el
şi pleacă mai departe.

*

Read the rest of this entry

De dragoste – Love poem

Posted on

Inceputul marii

roumanie

De dragoste

Nu mai sunt lacrimi.
Pietricelele s-au topit
în măduva spinării.
Uneori, când este lună plină
număr aceste mărgăritare
şi apoi le pun la loc.
Durerea este o perdea de lumină
ce se revarsă printr-un paravan de mătase,
într-un spital.
Nu ai să înţelegi niciodată această lumină
ce alunecă pe şira spinării,
în fiecare dimineaţă.
Nici o cămaşă nu poate să o acopere.
Nici o mângâiere nu poate să o atingă.

*

Read the rest of this entry

Cele trei porumbiţe – The three doves

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Cele trei porumbiţe

Cel mai bun loc este lângă fereastră.
Astfel, toată casa rămâne în dreapta mea,
ca şi cum eu aş putea să o duc
pe umărul drept.
Mă străduiesc să fac loc
şi porumbiţelor care vin la fereastră.
Acolo, între legăturile de carne şi sânge
am deschis un magazin de grăunţe
pentru păsări.
Nu simt nici o greutate.
Doar din când în când cele trei porumbiţe
venind împreună,
apoi numai două,
apoi numai una,
şi într-o dimineaţă, niciuna.
Cel mai bun loc este lângă fereastră.
Astfel, tot cerul rămâne în stânga mea,
ca şi cum eu aş putea să duc,
pe umărul stâng,
mormântul celor trei porumbiţe.

*

Read the rest of this entry

Privesc întunericul – I look at the dark

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Privesc întunericul

Privesc întunericul
ca o poarta secretă.
Este deschisă dar nu intru.
Rămân în grădina de lângă fereastră,
cu florile ce nu au dormit toată noaptea.
Mă scufund cu ele în lumina zorilor,
şi ultima adiere a nopţii
închide poarta secretă,
în urma noastră.

*

Read the rest of this entry