Author Archives: Nicole Pottier

Sclipeşte îngerul pe coama unui cal – It’s glimmering an angel on a horse’s mane – L’ange brille sur la crinière d’un cheval

Posted on

Clelia-Ifrim__Cei-nascuti

roumanie

Sclipeşte îngerul pe coama unui cal

Sclipeşte îngerul pe coama unui cal.
Alb. Alb ca isopul, burete vechi de mare.
Sau ca o zare împinsă înainte.
Nu pot să trec de ea.
Întind mâna să o dau la o parte.
Mă tai şi curge sânge.
Îngerul sclipeşte iar, pe coama unui cal.

*

Read the rest of this entry

Colonia de păsări (11)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Bărbatul:
– Pe cine vrei să impresionezi?
Autoarea:    
– Pe nimeni. E purul adevăr. Şi ce poate fi mai adevărat decât carnea jupuită? Carne vie. E vie şi sângerează. Ce poate fi mai adevărat decât acest lucru? La orizont patru păsări albe se spală de sânge.
Bărbatul:
– Te-au ajutat să cari fier vechi?
Autoarea:
– Da. Cu aripile astea, două văzute, două nevăzute, am cărat fier vechi. (Gest de zbor) La orizont, patru păsări albe îşi spală aripile de sânge în apele pământului.
Bărbatul (gest de zbor):
– La orizont, patru păsări albe îşi spală aripile de sânge, în apele cerului. Read the rest of this entry

Cana albastră – Blue flower pot – Vase bleu

Posted on

cana albastra

Desen : Clelia Ifrim

Read the rest of this entry

Trei pietricele – Three pebbles – Trois cailloux

Posted on

casa 1

roumanie

Trei pietricele –
doar stelele din ocean ştiu
cine ţi le-a dat !

Read the rest of this entry

Cât cântăreşte pământul pierdut în vis ? How much does the earth lost in the dream weight ?

Posted on

roumanie

Cât cântăreşte pământul pierdut în vis ?

Cât cântăreşte pământul pierdut în vis ?
Termometrele halucinante
au culoarea zăpezii îngheţate,
şi măsura preventivă spune,
să nu plec de acasă,
să nu aprind focul,
să nu fac provizii.
Nici un jurnal nu poate acoperi
mărturisirea că-n fiecare vis pierd
câteva grame de pământ,
din trupul meu de pământ.
Doar hainele devin din zi in zi,
tot mai largi.

Read the rest of this entry

Rudele Domnului (8)

Posted on

Femeia cu peşti se ridică de pe scăunelul din piele de capră şi privi podul păzit de sireni. Copilul cu ochii friguroşi stătea în faţa ei, sever şi îngîndurat, respirînd într o fugă uşoară şi i spuse:
– Maa’, Orbul a zis, că eu ştiu toate acestea înainte să se fi născut el, şi eu şi tu, şi că eu o să scriu toate acestea.
Femeia cu peşti nu a zis nimic. Copilul nu era al ei şi ea nu avusese niciodată copii. Nu ştia cînd se născuse şi nici dacă Orbul avea dreptate. Nu ştia nici cînd se născuse ea.
S-a aşezat pe scăunelul din piele de capră pentru care dăduse un coş de peşte Celui cu vite şi şi-a strîns mai bine şorţul de piele pentru care dăduse alt coş de peşte. Începu să cureţe peştele cu o piatră ascuţită în timp ce sirenii în haine negre şi ghete negre, strigau la ei, plecaţi de acolo, locul este al nostru, l-am cumpărat, şi-şi fluturau hîrtiile şi armele, împuşcînd tot ce-n clipa aceea zbura în faţa lor, vrăbii, porumbei, raţe sălbatice, cocori veniţi din nou acasă, împuşcînd şi dînd drumul sirenelor de fier în liniştea dimineţii. Read the rest of this entry

Limite – Limits

Posted on

roumanie

Limite

Forma capcanelor —
acoperișul supradozat cu porumbei
își scutură clopoțeii
la fiecare mișcare.
Avertismentul are un sunet sec.
Narcotic.
Vântul lovește cu vergele de cristal.
Mâinile au paloarea unui bisturiu.
Și gușa porumbeilor, la fel.
Și totuși.

*

Read the rest of this entry

Vise la praguri – Dreams on the thresholds – Rêves sur des seuils

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Vise la praguri

Vise la praguri –
cu farfurii în mână
şi aripi la tâmple.
În mâna cealaltă – un cuc de plumb.
Nu intră – stau numai în dreptul uşii –
pentru nimic în lume nu se dau la o parte.
Trec prin ele ca printr-o mare-naltă,
cu apa peste cap.

*

Read the rest of this entry

pudriera goală – empty powder box – poudrier vide

Posted on

stone mirror

roumanie

Lângă prunu-nflorit
nu vreau să cumpăr nimic –
pudriera goală

Read the rest of this entry

Sekitei Hara (2)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Sekitei Hara (1889-1951)

sekitei

Vârful colinei.
Crizantemele* se legănă-n vânt
În largul lor.

(nogiku: mică crizantemă sălbatică, margaretă de toamnă)

*

Un copac, despicat cu securea, beţigaşe.
Ţipătul sfrânciocului* .

(Lupul vrăbiilor. Pasăre răpitoare mai mare decât vrabia, cu gheare puternice.)

*

Pocnitori pentru speriat animalele.
Umbrele munţilor aleargă
Pe suprafaţa vadurilor.

Read the rest of this entry