Author Archives: Nicole Pottier

Baia de dimineaţă – Morning bath – Bain du matin

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Baia de dimineaţă

Înconjurată de flori
ca un mormânt proaspăt.
Lumina grasă cu pumnul ei de râme –
un întuneric separat – cămară pentru iarnă –
neutră a ieşit din noapte.
Cât unghia – un somn mai mic
atât a fost în podul palmei.
Prosopul aruncat pe umeri
înseamnă că trăieşti.

*

Read the rest of this entry

Advertisements

Colonia de păsări (3)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Bărbatul:
– Ai ochi de critic.
Autoarea:
– Nu. Am ochi de poet, cu două cearcăne mari, două turturele îngheţate sub ochi, mari, uriaşe, sub ochi, până la tâmple, până dincolo de lume. E semnul meu de recunoaştere. Simt tot mai des cum gheaţa din ele îmi pătrunde în carne. De dragul acelei picături de sânge, un cheag uşor pe faţa proaspăt rasă, cred că domnul Manolescu va veni să ne spună dacă această piesă este o tragedie sau o comedie. Picătura aceea de sânge era o clipă de slăbiciune, chiar de duioşie. Eu am văzut-o. (Reverenţă spre sală)
Bărbatul:
– Fîl, fîl, fîl … Zbor de păsări. Vor veni şi păsările tale de gheaţă să povestească despre această clipă de duioşie. Fîl, fîl, fîl … Zbor de păsări. O colonie de păsări. Turturelele cafenii din jurul ochilor tăi şi-au făcut rondul de noapte. E linişte. E linişte deplină. Au adormit şi zmeii.
Autoarea:
– Nu. N-au adormit. S-au dus o clipă să-şi ascută colţii. Vor veni din nou. Am obosit.
Bărbatul:
–  De ce-ai obosit? O  clipă de duioşie este atât de umană! Te-ajută să treci mai departe. Vrei să chem păsările? Pescăruşul de gheaţă? Nici păsările nu sunt duioase întotdeauna. Ba chiar, foarte rar. Read the rest of this entry

Hisajo Sugita (2)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Hisajo Sugita (1890-1946)

hisajo

Dezbrac kimono-ul .
Şnururile lui împletite
Mi-nconjoară corpul.

Tai mătase.
Tulpine de mei răvăşit
Se unduiesc dincolo de fereastră.

Flori de yugao*
Pe jumătate deschise
Cu pliuri adânci.  Read the rest of this entry

Loc pentru loc – Place for place

Posted on

ingerii

roumanie

Loc pentru loc

O zare inundată de una mai nespusă –
val după val din lumea nouă.

Un oaspete se-anunţă în orice suburbie.
Aducem pentru el
tot ce avem mai bun –
un sac de grâu păstrat în turla foişorului.
Funii de clopot adie lângă noi
mai înalte ca fetele din lume.

Dunga orizontului nu bate prea departe
şi oaspete se-anunţă în orice suburbie.
La fel ca-n mijlocul oraşului
şi-aici e-un trai îmbelşugat.

*

Read the rest of this entry

Gâşte migratoare – Departing geese flock – Migration des grues

Posted on

giste migratoare

* Read the rest of this entry

Despre natura sufletului – About the nature of the soul – Sur la nature de l’âme

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Despre natura sufletului

Cineva mă spală cu o spumă roz
şi-ncep să prind piele dulce-aurie.
Răsuflarea Lui rămâne-n mine
ca o lumină uşoară şi egală,
pe datorie.

Read the rest of this entry

Colonia de păsări (2)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– Mă iubeşti?
Bărbatul:
– Da. Tu mă iubeşti?
Autoarea:
– Da. Îmi iubesc toate personajele. Sunt fraţii mei mai mici.
Bărbatul:
– O, Doamne! De-asta nu te-a jucat nimeni în ţara aceasta frumoasă şi veselă. Şi nici nu o să te joace.
Autoarea:
– Nu. Nu de asta. N-am vrut să fac parte din nici o gaşcă. Clan. Nu m-am dat cu niciunul. Nu sunt de grup. Cat-terapy. Nu-i de mine. Dog-terapy. Nu-i de mine. Team-terapy. Nu-i de mine.
Bărbatul:
– A, o solitară.
Autoarea:
– Poate. O neadaptată. Care sunt drepturile mele? La urma urmei, sunt o minoritară.
Cei neadaptaţi sunt o minoritate faţă de toată lumea care se adaptează. Care sunt drepturile mele de persoană neadaptată?
Bărbatul:
– Rezervaţia. Colonia de păsări.

Read the rest of this entry

Lăsarea de mătase – The leave-taking off the silk

Posted on

ingerii

roumanie

Lăsarea de mătase

Drumul mătăsii
ca drumul grâului –
cameristele poartă-ntre ele
frumoase şi netede -ncăperi.

Lăsarea de mătase
din nou se face pentru grâu.

Trec călăuze şi duc mereu
mereu venite umbrele de rând
şi altele cu stea în frunte.
Fata Doamnei belşugului
se-mparte în dreapta şi în stânga –
cine râmâne-n urmă
trece cu ea de mână.

*

Read the rest of this entry

Al treilea vas de flori – The third flower vase – Le troisième vase de fleurs

Posted on

stone mirror

roumanie

Al treilea vas de flori

Suntem în vizită la familia Kazuko şi Paul Diaconu.

Conversaţie lejeră. Din când în când cade ceva. Nu ştiu ce este. Percep doar sunetul. Şi acesta neobişnuit. Ştiu doar că e ceva care cade. Beau apă cu lămâie. Ceilalţi, câte un strop de Metaxa. Kazuko îşi face vânt cu un evantai din paie de orez în formă de inimă. Îmi dă şi mie unul. Aproape că nu-mi vine să-l ating. Am impresia că ating sunetul căzut. Dar evantaiul este în mâna mea şi nu are nimic special. Îmi fac vânt cu el uşor, lent, gândindu-mă la lanuri.

Răsare luna –
în vasul de porţelan
floare de orez

Conversaţia continua. Percep acelaşi sunet de aer căzând. Este foarte clar, aproape de mine. Un fir de pai căzând pe fundul mării. Nu mai aud nimic din  conversaţie. Kazuko aproape că a adormit cu evantaiul în poală. E ziua cea mai lungă a anului. Solstiţiul de vară. Conversaţia se dilată.

Aud din nou acelaşi sunet. Mai clar.

Mă uit la florile aduse de noi, nişte garoafe roz, puse într-un vas negru sub tabloul auriu. Conversaţia se dilată în continuare. Linişte întinsă dincolo de mare. Percep din nou sunetul. Clar. Scurt. Aproape de mine. Întorc capul spre  ikebana din spatele meu. Cade o petală de gladiolă roşie din vasul alb. Aud doar sunetul, momentul când se rupe. Mişcarea nu există.

Kazuko se trezeşte. Surâde. Conversaţia s-a terminat. Marea s-a închis.

Scoica de aer –
pe vasul de porţelan
umbra mării.

Ne ridicăm şi ne luăm la revedere. Sărutând-o pe Kazuko mai privesc o dată vasul alb cu gladiole roşii. Ikebana este neatinsă. Aranjamentul intact. În uşă, acelaşi sunet. Nu mai întorc capul. Ştiu de unde vine.

*** Read the rest of this entry

Trei surori – Three sisters – 三人姉妹

Posted on

ingerii

roumanie

Trei surori

Memorii volatile –
moire cu fapte de cristal.
Pe dinafară dă primul cerc
şi cade până acolo.
Pe dinăuntru al treilea rond
şi cade până aici.

De la un sat la altul
sunt purtători de veşti –
merge cu ei o soră mijlocie.

*

Read the rest of this entry

Air Light

Posted on

When I was a child, my grandmother told me, as she pointed, that Mihai Eminescu* had been seen there at that window, the second one from the right. At that time, he was hospitalized at the Marcuta Hospital of the Marcuta Monastery**.
Many times I tried to imagine what places were like as seen by Mihail Eminescu. But he says:

“What angel looks at this world with my eyes?”  Read the rest of this entry

Hisajo Sugita (1)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Hisajo Sugita (1890-1946)

hisajo

Directorul revistei Hototogisu, Kyoshi Takahama, a intenţionat să propage haiku pentru femei. El a înfiinţat rubrica “Cântece de bucătărie“, unde a publicat haiku-uri scrise de femei. Aşa au fost publicate excelentele poete Hanajo Hasegawa (1887-1969) şi Midorijo Abe (1886-1980).
Printre celelalte poete, Hisajo Sugita, şi-a arătat talentul şi a exploatat noile posibilităţi.

Una din caracteristicile poeţilor grupaţi în jurul revistei Hototogisu este tehnica de a crea o pseudo-perspectivă, combinând imaginea îndepărtată cu prim planul.

Rouă pe o frunză de taro.
Munţii îşi modifică
Umbrele.

Dakotsu Iida

Adâncul văii
Ce sus trece un fluture !

Sekitei Hara

Aceste haiku uri sunt făcute astfel:

Umbrele munţilor“, imagine îndepărtată +
Rouă pe o frunză de taro“, prim plan

Adâncul văii“, imagine îndepărtată +
un fluture“, prim plan

Cred că în aceste haiku-uri ochiul poetului este focalizat pe imaginea îndepărtată. Ei vroiau să prezinte imaginea majestoasă a munţilor sau a unei văi adânci. Prim planuri ca “Roua pe o frunza de taro” sau “un fluture” joacă un rol secundar şi decorează imaginea îndepărtată, făcând o frumoasă armonie ca florile decorative în faţa unui altar.  Read the rest of this entry