Monthly Archives: July 2017

Acest vis este pământul meu – This dream is my earth – Ce rêve est ma terre

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Acest vis este pământul meu

Acest vis este pământul meu.
Îl am de la părinţi.
Lucrez la el
şi-l voi lua cu mine.
El mă cunoaşte.
Va spune: a fost aşa şi aşa
şi niciodată altfel.
Mâinile stau tipărite în umbra lui
şi la nevoie
mă pot adăuga cu totul.

Read the rest of this entry

Advertisements

Vinzator stradal – Street vendor – Vendeur ambulant – Straßenhändler

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Vinzator stradal –
cuibul de rândunica
printre ruine

*

grandebretagne

Street vendor – he finds
among the ruins of his house
the nest of swallows

Read the rest of this entry

Rudele Domnului (6)

Posted on

Un timp Orbul tăcu.
Copiii stăteau în jurul lui şi scormoneau în vatra săpată direct în pămînt şi cei mai mari gîndeau, ai lucrat sîmbătă, iar unul din ei gîndea, nu s a atins de Legea lor pentru că nu o cunoaşte, a cărat o mînă de talaş pentru noi şi Învăţătoare.
Un timp Orbul tăcu. Cei mari îl întrebară de unde ştie atîtea cîte le povestise, de unde ştii tu toate astea?, că nu vezi nici la doi paşi de tine, şi nu vezi nici focul din faţa ta, de unde ştii tu toate astea? Read the rest of this entry

Am cărat pământ cu inima – I carried earth with my heart

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Am cărat pământ cu inima

Am cărat pământ cu inima.
Gâştele sălbatice aduceau
prosoape umede,
atunci când febra devenea
o cămaşă de forţă,
silindu-mă să mă opresc.
Era pauza de prânz.
Nu mâncam nimic.
Ora de mijloc prinsese rădăcini,
ca un bulb,
şi nu vroiam să tulbur
acest imperiu primar.
Şi cea mai mică mişcare
ar fi rupt o rădăcină de timp.
Era pauza de prânz.
Norii strălucitori stăteau în jurul meu,
înconjuraţi de multe fântâni,
cu apa până la buza pietrei.
Nu beam nimic.
Am făcut-o odată, demult
şi tot pământul cărat,
s-a scurs pe chipul acela
văzut în apa fântânii,
acoperindu-l.

*

Read the rest of this entry

Propunere pentru scena Teatrului „George Ciprian” : „Colonia de păsări”

Posted on

CLELIA-si-MARIN-IFRIM

De la bun început mă simt obligat să fac precizarea că, scriitoarea Clelia Ifrim nu-mi este nici un fel de rudă, chiar dacă, sincer să fiu, acest lucru m-ar fi onorat. Din câte am auzit sau citit, pe undeva, nu mai reţin unde, numele Ifrim ar fi un pseudonim. Nu are nici o importanţă, esenţial este faptul că avem de-a face cu o scriitoare profesionistă de anvergură. La Festivalul Naţional de Creaţie Literară „V. Voiculescu”, ediţia din anul 2015, subsemnatul, fiind membru al juriului, a fost singurul, din cei cinci membri, care nu a votat pentru cartea Cleliei Ifrim. La câţi „amici” literari am, atât mi-ar fi trebuit, să se spune că mi-am premiat cine ştie ce rudă. Astea sunt vremurile neliterare pe care le trăim, drept pentru care, uneori, comportamentul nostru preventiv ne duce aproape de pragul paranoiei. Cu sau fără votul meu, Clelia Ifrim tot învingătoare avea să fie, obţinând Premiul Naţional de Poezie „Vasile Voiculescu”, cu volumul de versuri „Cloşca cu puii de piatră” (Ed. „Limes”). Prolifică, dar şi cu o mobilitate culturală evidentă, autoarea se desfăşoară cu lejeritate în orice gen sau specie literară. Dintre toate cărţile acesteia, sunt în posesia unui volum de versuri şi a unuia de teatru, ambele fiind, categoric, demne de toată lauda. Am zăbovit mai mult asupra cărţii de teatru, dintr-un  motiv simplu: timp de aproape cinci ani am lucrat într-un teatru profesionist – Teatrul „George Ciprian” din Buzău -, fiind oarecum virusat pentru tot restul vieţii de fabuloasa lume a acestei arte în care încap toate celelalte, inclusiv poezia. Scriind despre această piesă a  Cleliei Ifrim – „Colonia de păsări”-, cunoscutul dramaturg Radu F. Alexandru notează, printre altele: „Colonia de păsări”mi se pare o fericită ilustrare a căutării care o defineşte astăzi pe Clelia Ifrim. Scrisă în două personaje, sub o puternică aură poetică, piesa se adresează acelui spectator care vine la teatru nu ca să urmărească o poveste, ci pentru a fi conectat la o idee cu care consonează şi pe care o preia pe cont propriu, pentru a se îmbogăţi sufleteşte. Replica alertă, de-o subtilă şi rafinată expresivitate, personajele bine conturate sunt calităţi de necontestat, care conferă originalitate şi atractivitate textului. Piesa există. Ar fi păcat ca teatrele să nu o valorifice”. Până să trec la prezentarea noi cărţii de teatru a Cleliei Ifrim, consider, că e firesc, şi necesar să prezint şi CV-ul literar aproape complet al acesteia, forma în care acesta circulă pe Internet: „Clelia Ifrim s-a născut la Bucureşti, unde trăieşte şi în prezent. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi Artiştilor – IWA din SUA, a asociației JUNPA – Asociația Universală a Poeților Japonezi-, membră de onoare pe viață a Fundației pentru Cultură ”Naji Naaman” din Liban. A debutat cu poezii în revista Luceafãrul, în 1979. „Există în aceste poezii – scria Aurel Dragoş Munteanu – o încordare a gândului, o exactitate a expresiei ce traduc suferinţa artistului”. Debutează editorial în volumul colectiv de proză scurtă, Debut, la Ed. Cartea Românească, în 1986. „Povestiri stranii – scrie Laurenţiu Ulici – vădind o sensibilitate extrem de neliniştită şi o imaginaţie în regim fantastic…” A publicat poezie, teatru, proză scurtă, traduceri, eseuri, în diverse reviste literare din ţară şi străinătate. Printre ele amintim : România Literară, Luceafărul, Arca , Vatra, Contrapunct (Romania),The Mainichi Daily News, The Asahi Shimbun/The Herald Tribune, Ko, Mushimegane, The Mie Times, Ama – Hashi (Poetic Bridge) (Japonia), Caietele Internaţionale de Poezie, Origini, The Modern Haiku, Lynx- a journal for linking poets (USA), Krytia (India), Hybiscus (Grecia) “Ea este o poetă ale cărui cuvinte sunt foarte calme, dar cu o mulţime de înţelesuri dincolo de ceea ce spune “, scrie despre poezia ei, editorul reviste e-zine The Sound of Poetry. Este prezentă în diverse antologii de poezie, printre care se numără “Antologia Sonetului Românesc” şi “Haiku-poezie veche şi nouă ” (MQPublishing , Anglia), antologie care cuprinde “cei mai buni 136 poeţi din întreaga lume .” (Jackie Hardy). A publicat 18 cărţi. Printre ele, MY LOVED JAPAN (Best Books of 2011,The Japan Times), carte în limba română, engleză, franceză şi germană. Hidenori Hiruta de la Akita International, care a tradus-o în japoneză, scrie :”Te rog, citeşte aceasta carte şi plonjează tu însuţi în universul unui foarte original gânditor şi artist, a cărui sensibilitate umple inima fiecărui cititor cu cea mai subtilă muzică a cuvintelor şi idei, pe care le-ai ascultat vreodată ”. Printre cele mai recente apariţii editoriale se numără volumul “Copiii Casei Regale“, editura Tracus Arte, 2012. Cartea cuprinde 5 piese de teatru şi a fost nominalizată pentru Premiile Uniunii Scriitorilor. Despre piesa care dă titlul cărţii,Mircea Ghitulescu scria : ” A lucra cu asemenea simboluri culturale majore dovedeşte putere de sinteză şi interes pentru ce este mai bun în cultură. Îndrăzneala viziunii, replica dură, seacă este cum nu se poate mai potrivită pentru un spectacol sau lectură publică“, iar Elisabeta Pop scrie despre piesa “Câmp de medalii“, premiată la Festivalul Internaţional de Teatru Scurt din 1993 de la Oradea : “Replica este esenţial dramatică , precisă, cuvântul are duritatea şi răceala diamantului“. Read the rest of this entry

Fata din rai – The girl from the Heaven

Posted on

Closca cu puii

roumanie

Fata din rai

Fată gânditoare,
cu capul de soare,
umbra ta apune
fără a ne spune,
unde-ai vrea să duci
cuibul mic de cuci,
pe unde-ai vrea s-o iei
frumoasă din stei,
cu braţele crengi
genunchii să-i legi,
fată să rămâi
ca-n vremea dintâi.

*

Read the rest of this entry

O noapte de dragoste

Posted on

cand-lumina-pasare

Hoţul mi-a luat
Totul. Însă mi-a lăsat
Luna.
Era la fereastră.

Unul din cele mai cunoscute haiku-uri ale lui Ryokan, este cel cu hoţul şi luna plină din fereastră. Acest haiku a fost interpretat mai ales pe linia fi lozofi că, subliniindu-se faptul că hoţul putea să fure din camera în care a intrat absolut orice, dar nu şi luna plină care se vedea prin fereastră. Hoţul putea să fure orice, dar nu şi iluminarea, sugerată prin această interpretare, de lună plină.  Read the rest of this entry

Marele etaj – The high storey – Le plus haut étage

Posted on

ALBINE DE PAMANT

roumanie

Marele etaj

Mi-e frică de marele etaj –
nu sunt independentă.
Inima stă la fereastră
lângă stratul de flori.
Mă lasă-n pace.
Se joacă de-a albina
şi soarbe cu un pai
cer răcoritor.
Îi place seara aceasta suspendată ?
Nu se atinge nimeni de ea.
Da ?
Atunci de ce tresare când mă aplec
peste fereastră ?

*

Read the rest of this entry

Rudele Domnului (5)

Posted on

Sâmbătă lucrătoare.
Sâmbătă nelucrătoare.
Ucenicii rămaşi la Atelierul de tâmplărie erau liberi să aleagă. Unii lucrau, unii nu. Spuneau, nu ne lasă ai noştri, sau nu spuneau nimic.
Sâmbătă.
Ucenicul cel nou căra cu roaba talaşul într- un loc amenajat în spatele Atelierului. Orbul venea mereu să- l ajute, nu vreau nimic, numai să te ajut, dar Ucenicul îi dădea întot deauna un sac de talaş, pentru munca lui.
Ucenicul cel nou terminase şi veni din nou în Atelier. Ceilalţi spuneau, nu respecţi legea, lucrezi azi? în timp ce el privea pe geam şirul de oameni care aşteptau la fiecare sfârşit de săptămână o mână de talaş pentru foc, sau pentru lumina focului stând liniştiţi în faţa porţii, cu săculeţele din piele de capră goale, aşteptând să vină cineva, să deschidă poarta, semn că puteau intra în curtea Atelierului şi să- şi primească mâna de talaş.
Pentru foc.
Pentru lumină.  Read the rest of this entry

Ace de brodat – Embroidery – Aiguilles à broder

Posted on

Broderie

Desen : Clelia Ifrim

*
Read the rest of this entry

Steaua mielului – The star of the lamb

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Steaua mielului

Cristale vechi – le privim în soare.
Fluturi coboară prin pleoapa noastră
şi-un val de iarbă trece prin inimă.
Primăvara e departe.

Cum să numim aceste fapte ?
Hârtia de vitralii ce s-a topit în carte,
o pleură subţire cu transparenţa vie
sau drumul scăzut
din drumurile toate ?

*

Read the rest of this entry

Oceanul adinc – Bottom of ocean – Fond de l’océan – Meeresgrund

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Oceanul adînc –
şirul de umbre-aşteaptă
barca de-acasă

*

grandebretagne

Bottom of ocean –
a long file of shadows waits
for a boat of home

Read the rest of this entry