Centru de Excelenţă (7)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

BIBI (ducându-se spre camera Puiei, cele 4 personaje îi fac semn să nu se aproprie prea mult. Se schimbă între ele) – Puia, ce cauţi acolo, printre manechine ? De ce nu-i spui lui Papa să înceteze ? Dă-le foc. Arde-le în paguba lui şi a lor. Dă-le foc, Puia. Puia, eu te iubesc… şi vreau să ieşi de acolo.

PERSONAJ – Nu spui nimic nou. Sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaşte. Întreab-o pe Fanţi, pe Papa, pe tatăl tău. Ei au fost de la început şi ştiu totul. Toţi au iubit-o în felul lor. O iubesc şi acum, cu cerul şi pământul la un loc. De aceea au lăsat-o să facă ce vrea. Nu spui nimic nou. Toţi o iubim.

BIBI – Vorbiţi frumos, foarte frumos. Şi ştiţi să interpretaţi orice.

PERSONAJ – Printre altele e rostul nostru. Să fim tălmaci.

BIBI – Puteţi să fiţi orice… interpreţi, martori, cusăturile inimii, oricum, eu n-am s-o las singură acolo, cu toate manechinele pe capul ei. De va fi nevoie am să rămân cu ea până la sfârşit.

PERSONAJ – Vorbe, vorbe mari. Inflaţie. Teatru în teatru.

BIBI – Nu. Nici pe departe. Oricât de bine aţi interpreta voi ce scrie în jurnal.

PERSONAJ – Şi pe fruntea ei… 

BIBI – Fie şi pe fruntea ei… oricât de subtili tălmaci aţi fi, eu voi merge cu ea până la capăt. Şi de va fi nevoie am să dau tot teatrul vostru peste cap.

PERSONAJ – Teatrul nostru ? Haida, de ! Te-a bătut luna în cap. Dar teatrul tău nu este ? Tu nu joci teatru ?

PUIA – Lăsaţi-o în pace. Noi toţi la un loc nu valorăm nici cât un fir de păr din capul ei.

PERSONAJ – Tocmai de aceea. Să nu se sacrifice inutil.

BIBI – Inutil ? Adică vreţi să fiu utilă ?

PERSONAJ – Ba chiar să tragem nişte foloase din asta.

PERSONAJ – Noi, tu şi Puia.

BIBI – Foloase ?

PERSONAJ – Păi, atunci aşa, degeaba? De florile mărului?

PERSONAJ – De exemplu, eu pot să spun de ce Puia se joacă cu manechinele. Fanţi poate confirma.

BIBI – Bine, dă-i drumul frumoasă creatură.

PERSONAJ (se înclină în faţa ei) – Cuvântul pe care trebuie    să-l foloseşti este „util”. Exprimă cel mai bine ce s-a întâmplat. Puia a vrut de la început să-i hrănească pe cei doi copii care stau în casa de pe deal. Nu-i aşa, Fanţi?

FANŢI – Da.

PERSONAJ – Asta a şi făcut. Ani la rând. Nu-i mai numărăm că sunt destui. Zi de zi le ducea pacheţele cu mâncare. Le lăsa în iarbă într-un loc ştiut numai de ei.

FANŢI – Şi de mine.

PERSONAJ – Şi de tine ? (bănuitor) Fie, şi de tine. Să trecem mai departe. Cei doi copii, frate şi soră erau cam de vârsta Puiei… poate ceva mai mari.

FANŢI – Mai mari cu câţiva ani, îţi spun eu.

PERSONAJ – Fata a murit acum un an şi arăta ca atunci, la fel de copil… cu pielea netedă, albă ca laptele şi strălucitoare… cu zâmbetul pe buze. Nimeni n-a auzit-o vorbind vreodată… era taina ei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: