Monthly Archives: June 2017

Le Haiku aux portes de l’Orient

Posted on

Nous sommes ici aux portes de l’Orient où tout est (pris, considéré, vécu) avec plus de légèreté *.  Ainsi dit-on, et ainsi fait-on.

J’ai toujours compris ce fait, cette légèreté, comme une souplesse de la pensée, comme un éternel mouvement de l’esprit et de l’être, comme une tolérance des contraires, comme l’acceptation des paradoxes.

Pour moi, la légèreté correspond aussi au désir de chercher d’infinies variantes à un modèle donné, figé. Et puisque nous célébrons en ce jour le Haiku**, nous allons le suivre comme modèle. Le recevoir, l’accepter et l’adopter. Il ne s’agit pas là d’une démarche passive, mais d’un processus continu, actif, où je me sens à mon aise face à ce modèle, c’est-à-dire légère. Je n’en serai pas tributaire, je m’acquitterai de toutes mes dettes envers lui (étude, exercice) puis je serai libre d’écrire un haiku.

Voilà pourquoi je crois que c’est justement cette assise aux portes de l’Orient (assise géographique, spirituelle, culturelle) qui me donne l’espoir qu’un jour peut-être , je pourrai, en tant que poétesse roumaine (européenne), écrire un haiku aussi beau qu’un haiku japonais, le respectant en toute chose, tout en respectant également ma veine poétique. Ce ne sera trahir personne.

J’ai toujours pensé que cette composante orientale, par ailleurs infime, mais existante, cette fibre légère, élastique, était un avantage poétique, je vais l’utiliser comme tel.
Read the rest of this entry

Advertisements

Rudele Domnului (3)

Posted on

Unii au luat o spre Oraş.
S-au despărţit într o Sîmbătă. Dormitoarele au rămas goale şi locurile lor în Atelier, goale, şi locul lor la masă, gol şi golurile pîlpîind în jurul lor s-au stins.
Au luat o spre Oraşul care se vedea în depărtare, un loc plutind dincolo de Lac, acolo unde ei întindeau mîna şi arătau celor care i întrebau, unde mergeţi, acolo, arătînd unda oraşului, descrierea lui pe care o ştiau de la negustorii veniţi să şi vîndă marfa lor, zarea decupată într o lumină de pulbere de fum şi umbre, acolo este, spuneau ei, miroase a ziduri noi, a temelie, este altfel decît aici, nu simţiţi mirosul de Oraş?
Stăteau tăcuţi privindu şi hainele cu semnele uceniciei lor cusute pe buzunarul drept şi mîinile pline de scorburi cu alte semne ale uceniciei lor.
S-au despărţit. Unii au rămas. Unii au plecat.
Read the rest of this entry

Noapte de primăvară – The title of a dream – Nuit de printemps

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Noapte de primăvară

Titlul unui vis
pe care-l cauţi toată ziua
e singura podoabă pe care-o vrei.

Am început o stea – faptă umilă
te-ntoarce cu faţa către mine.

*

Read the rest of this entry

Semn de carte – bookmark – signet pour livre

Posted on

semn de carte

Desen : Clelia Ifrim

*

roumanie

Semnul de carte –
cele şase ferestre
s-au deschis din nou

*

grandebretagne

Bookmark –
the six windows
open again

*

france

Signet pour livre
les six fenêtres
se sont ouvertes à nouveau

Traduction : Nicole Pottier

Cameră cu leandru – Room with oleander

Posted on

ingerii

roumanie

Cameră cu leandru

Se mişcă ora după vânt
şi-adie leandrul pus la fereastră.
Un papion e sufletul la gât.

De ce-a urcat mai mult în noaptea asta?
N-ar vrea din nou să stea cuminte
în cele patru cămăşuţe ?

Mama arată un loc precis –
gestul e simplu –
de rouă sau eter,
sau poate chiar cum ai desface
în două părţi,
o cămăşuţă-cămăruţă.

*

Read the rest of this entry

Lacrimă de foc – Match flame – Une larme étincelle – Licht in der Zuflucht

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Lacrimă de foc
în bezna din adăpost –
nu plânge, my love !

*

grandebretagne

Match flame as a tear
in the darkness of shelter –
don’t cry, my sweet heart

Read the rest of this entry

Centru de Excelenţă (9)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

BIBI – Nu mă joc deloc. Absolut deloc. Scrie în jurnal. (ia jurnalul de pe masă şi vrea să le citească)

PAPA – Nu-i nevoie. Nu te lua după ce scrie în jurnal. La mijloc… e şi un pic de literatură. Toţi trecem prin asta.

PERSONAJ – Metamorfină.

CELE 4 PERSONAJE – Toţi ajungem literatură.

PAPA – Voi oricum sunteţi. (cele 4 personaje se înclină în faţa lui) Scrie ea asta în jurnal?

BIBI – Da… aproape. Scrie că o doare muşcătura de pe sân, că face puroi, că Dinu i-a schimbat pansamentul, dar mai mult nu ştie ce să facă. Scrie tot, dar nu cine a muşcat-o.

FANŢI – Şi atunci tu spui, ca o concluzie logică, perfectă, că băiatul bătrânului văduvoi care a venit odată cu  taică-său s-o ceară de nevastă, a muşcat-o de sân.

BIBI – Da. Tot jurnalul numai despre el vorbeşte. A obsedat-o toată viaţa, n-a putut trece peste el. Din cauza lui s-a închis în cameră.

PAPA – Da, poate. A trecut atâta timp, eu nu mai ţin minte… un ceai…

PERSONAJ – Vreţi să vă spunem noi ?

PAPA – Dacă mai ţineţi minte.

PERSONAJ – Asta-i meseria noastră. Să presărăm spuză îngerească pe voi când v-aţi stins.
Read the rest of this entry

Fapte de primăvară – Spring acts – Les actes du printemps

Posted on

ALBINE DE PAMANT

roumanie

Fapte de primăvară

Haine vechi –
au început să facă seminţe.
Cânepa ţesută
s-a bătătorit – purtătoarea de spori
acum înverzeşte – hârtie de scris.

Râul cu genunchii la gură.
Poetesa are la ea tăbliţele de ceară.
Picură lumina – copiii cântă pe mal
faptele de primăvară.

Marele circuit
pe o rută deschisă.
Trecătorile spre centru au înflorit din nou.
Râul susură sub geam.  Read the rest of this entry

Rudele Domnului (2)

Posted on

Oaspeţi necunoscuţi? Cei aşteptaţi? Cei de pe drum? Cel întrebat nu răspunde. Şi buzele se mişcară în transă, repetând în trebarea: Sunteţi străin prin locurile astea?
Lumina zorilor, albă, lăptoasă, grasă ca şi pământul. Viţica nou născută azi- noapte, albă, lăptoasă, grasă ca şi pământul. Şi laptele întins celui străin sau numai necunoscut, sau numai venind din Oraş, sau celui care venise în dimineaţa aceea de primăvară, acolo, în mijlocul câmpului. Şi toate acestea într- o dimineaţă de primăvară, în timp ce el ştergea viţica albă din care ieşea abur, cu un ghemotoc de iarbă nouă, fără să- şi ridice ochii şi fără să- l privească pe cel străin care venise şi întrebase de el şi care stătea acolo în mijlocul câmpului care era al lui de când se ştia, întrebând încă o dată: Sunteţi nou prin locurile astea?
Toate acolo în câmp, sub cerul liber, fără martori şi fără vânt. Doar Oraşul dincolo de Lac într- o lumină de pulbere aurie de primăvară. Şi ei, unul în faţa altuia, Cel cu vite şi Ucenicul cel nou, întrebând unde este Atelierul de Tâmplărie.
Read the rest of this entry

De dragoste – Love poem

Posted on

roumanie

De dragoste

Am încuiat toate uşile.
Am închis toate ferestrele.
Ermetic.
Şi totuşi.
Zvonul pasărilor de pe malul oceanului,
când înfloreşte trestia,
ajunge până la mine.

Read the rest of this entry

The First Library of The Sky

Posted on

In the year 2009, known as The Year of the Astronomy , was the project Space Poem Chain, organized by JAXA – Japan Aerospace Exploration Agency.(1)
Space Poem Chain or renshi (ren= linked; shi = poetry) is another form of linked verse based on the renga. It was written by poets from all the world, and it was initiated by the poet and critic Makoto Ooka, the one who has supervised the poems of the Space Poem Chain project. Renshi was the origin in the older poetry known as renga or renku, alternating 3 lines, 5 lines, and keeping the close links and the far off ones, known as the ” perfume links.” The astronauts Mamoro Mohri and Naoko Yamazaku have opened the Space Poem Chain, each with a poem. Selected poems are stored aboard the space module Kibo (Hope) of the ISS – International Space Station .
Thus, the foundation of The First Library of The Sky was laid.

I am very honoured and glad because in 2007 one of my poems was selected for the volume 2 of this project, named “The Stars.” My poem is (2) :

I have begun this travel on the morning when I was born.
A star from the depth of the sky is my guardian angel
watching with his own light, my body and my soul, and all my dreams.
At daybreak he sends me a dove at the window to teach me
to decipher the air signs of the sky home returning way.

Read the rest of this entry

Ippekiro Nakatsuka (1)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Ippekiro Nakatsuka (1887-1946)

ippekiro

În epoca Meiji (1868 -1912) şi Taisho (1912 – 1926), mulţi scriitori au început să introducă limba colocvială în stilul literar tradiţional. Deoarece limba tradiţională acorda importanţă exprimării în stil nobil, aceasta era foarte departe de limba vorbită, şi nu putea să exprime idei moderne. Necesitatea unificării era evidentă.

Haiku-ul era atât de strâns legat de limba literară tradiţională încât poeţii s-au gândit că este imposibil să introducă stilul limbii vorbite. Cele 5 sau 7 silabe prin care se construia fiecare parte a haiku-ului se baza pe stilul tradiţional. În limba vorbită, fiecare parte tinde să se extindă până la 6 sau 8 silabe.

Ippekiro Nakatsuka s-a revoltat împotriva acestei idei generale şi a introdus stilul colocvial în haiku. Haiku-urile sale sunt eliberate de rigiditatea celor 17 silabe şi el a iniţiat stilul” Haiku în formă liberă”.

Deasemenea el a refuzat folosirea kigo-ului (cuvânt sezonal) şi a contestat procedeul folosit în revistele de haiku, unde maeştrii exercitau o mare putere. El a sfătuit haijinii să -şi dezvolte stilul lor personal.

Astăzi, oricine este impresionat de noutatea haiku-urilor lui Ippekiro. Ele nu sunt nici misterioase, nici pretenţioase, şi excelează în prezentarea esenţei clare a lucrurilor şi faptelor, într-un stil concis. Haiku-urile sale nu sunt în formă fixă. Ele reproduc, în fraze flexibile, spiritul uman care tremură ca lumina unei candele.

Traducere : Clelia Ifrim