Centru de Excelenţă (6)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

BIBI – Manechinele n-au nici o valoare. Sunt numai cauciuc… plastic… sunt lucruri fabricate, făcute… mecanice Puia, sunt lucruri mecanice. N-au nici o valoare. Nu-i mai face jocul lui Papa. Aruncă-le !

PUIA (bătând cu pumnii în tavan) – Nu-i mai face jocul lui Papa… nu-i mai face jocul lui Papa (cad amândouă în genunchi, de o parte şi de alta a paravanului) Lucruri mecanice şi eu singură cu ele.

BIBI – Lasă-mă să vin la tine… vreau să vin la tine, te rog.  Lasă-mă să intru, să rămân cu tine.

PERSONAJ – O să te numere Papa la rând cu manechinele.

FANŢI – Asta vrei ?

BIBI – Nu. Vreau doar să fiu cu ea.

PUIA – N-ai decât. O faci pe pielea ta. O să-ţi dăruiesc manechinele. Să le porţi sănătoasă. 

FANŢI (ducându-se şi ridicând-o pe Bibi, ştergându-i fruntea, aranjându-i părul, rochia, sărutându-i mâinile, aducându-i un scaun de la masă) – Asta este… o să-ţi dăruiască manechinele. O să-i iei tu locul, altfel nu se poate, nu înţelegi ? Ai să iei locul… şi o să hrăneşti tu manechinele şi dacă ai s-o faci odată, n-ai să te mai opreşti. N-ai să poţi… În fiecare zi vor fi tot mai multe… mai multe (podul cu manechine luminat puternic)… Papa este bătrân, le-a scăpat din mâini şi ele se înmulţesc când vor şi pentru cine vor, se multiplică mecanic, înţelegi ? Ele vor fi tot mai multe şi tu tot mai singură şi mică… mică de tot până au să te hrănească ele… nu tu, cu linguriţa… ca pe un copil… copilul lor… şi o să fii şi mai mică, mică de tot, până te vor pune la sânul lor, să sugi laptele lor…

BIBI – Laptele lor de cauciuc ?

FANŢI – De cauciuc. Asta vrei ? (cu un gest larg arată camera Puiei, cele 4 personaje, sala, scena) Asta te aşteaptă.

PERSONAJ – Mai vrei s-o salvezi ? (se duce, o ridică pe Puia din dreptul paravanului, o aşează în pat, o sărută, o înveseleşte. Plânge)

PERSONAJ – Dar, bine, domnişoară, cine vă dă dreptul să vă amestecaţi ? Cine ? Nici noi nu ne băgăm dacă ea nu vrea. Nu vrea.

PUIA – Tăceţi ! Tăceţi odată. Despre cine vorbiţi cu atâta zel ?

PERSONAJ (întorcând capul spre ea) – Zel, Puia ? Asta numeşti tu, zel? Detaşare, draga mea, de-ta-şa-re. Fără sentimente. Mă doare în clin de tine. Şi-n mânecă, parcă aşa se spune, nu ? N-ai decât să faci ce vrei. Crezi că-i pasă cuiva ? Manechinele cred orice le-ai spune. Şi noi la fel. Un lucru te rugăm doar. Nu face mofturi. Să mergem până la capăt cum ai promis.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: