Lecţii în particular (3)

Posted on

Frontiera

Lecţii în particular

Nu au dormit. Au stat amândoi în grădină pândind poarta, zorile, lumina, făgăduiala, acceptarea. Ziarul rămăsese pe marginea ferestrei şi nici unul nu vroia să-l deschidă. Ştiau. Şi totuşi femeia a clătinat din cap, la început nesigură, apoi repede, cu hotărâre.
– Nu, nu.
– Citeşte aici.
Anunţul era de două zile. Ana-Mia dormea încă. Nevasta lui Valter a intrat în vârful picioarelor şi s-a aşezat pe un scaun în faţa patului. Îşi pusese o pălărie împodobită cu o pană albă de lebădă sălbatică. O găsise pe malul ostrovului. Vârful pufului tremura imperceptibil. L-a dat jos gândindu-se la păsările pe care le căuta Ana-Mia. Stătea cu mâinile pe genunchi strângând o poşetă. Perdelele erau trase şi lumina se filtra ca un murmur subteran, curgător, delfic. Nu se auzea nici un zgomot clar. Era numai un susur de voci continue, trecând una din alta, fără întrerupere, fără tăgadă, fără putinţă de oprire. În curte Valter stătea pe o bancă.
– Da capo.

Toni reluă. Şi deodată văzu că linia dansului se rupe întrun punct, că este luat pe sus şi dus în altă parte, poate pe undeva pe malul ostrovului, fără nici o greutate, fără nici o substanţă, fără nici o putere. Până să întoarcă el capul coregraful o ţinea pe Ana-Mia în braţe, un ghem încordat, nu ca un fetus care doarme, ci ca unul care nu vrea să se trezească, da, mai ales să nu fie trezit şi sigur a întrebat-o pe nevasta lui Valter a doua oară, când i-a dat puful lebedei, cine eşti tu ?
Şi tot în sala asta o văzuse căzând prima dată, acum doi ani, acum cinci, acum zece şi o auzise strigând, nu am nimic, nu am nimic, lăsaţi-mă în pace.
Lumina cădea şi atunci la fel peste umerii firavi, slabi, care tremurau de încordare. Luni de zile după aceea păstrau în ei durerea şi fragilitate. Şi asta nu era totul, nu era de ajuns, mai trebuia şi răspunsul la întrebarea pusă şi-n somn, noi facem parte din Cărţi, domnule ? O să scrie şi despre noi ?
Câteva zile nu s-a dus la balet. A stat numai în pat, cu perdelele trase, cu lumina diluată, filtrată, o amăgire, un praf auriu, delfic, da, Toni are dreptate, cuvintele acelea vechi, pierdute definitiv prin dicţionare, filtrate de istorie până la rătăcire, semănau cu dimineţile de aici.
Nu avea voie să facă nici cel mai mic efort. Stătea în pat şi urmarea norii. Luau diferite forme şi atunci Ana-Mia imita sunetul păsărilor. Doamna Sorini intra şi ieşea în vârful picioarelor. Seara, înainte de culcare rămânea un timp pe gânduri. Era o clipă, două de lux, după toată oboseala zilei.
Uneori, scria câte o scrisoare.
„Dragul nostru. Află despre noi că suntem bine. Vremea este încă frumoasă şi ieri am cules mărul din spatele curţii. Ana-Mia a stat câteva zile acasă şi luni cred că o să reînceapă lecţiile de balet. Profesorul spune că are talent şi ar fi păcat să nu meargă mai departe. Lecţiile sunt scumpe dar o să mă
descurc eu într-un fel. Săptămâna trecută m-a speriat grozav. Ştii că în fiecare an când se apropie toamna mi se face frică şi ar fi mai bine dacă ai veni un timp pe acasă. Ana-Mia a plecat iar după păsările acelea care vin în fiecare toamnă. Ce-or fi fiind ele de le caută de-atâta timp ? Nici eu nu ştiu ce să mai cred. Am răscolit tot oraşul, stradă cu stradă, casă cu casă. Am dat anunţ la ziar şi duminică dimineaţa au adus-o soţii Valter. Nu ştiam cum să le mulţumesc !Am mutat-o pe Ana-Mia în camera mare să aibă mai multă lumină. I-am pus patul la geam să se poată uita tot timpul pe cer. Doamna Valter i-a dat un puf de lebădă şi doarme cu el sub pernă. Când mănâncă îl ţine în poală şi priveşte cerul. Te îmbrăţişăm cu drag şi te aşteptăm.”

− Da capo.
În sala de balet nu mai era nimeni. Oraşul adormise. Îşi crea cărţile sale şi în somn. Fără ele, nici nu ar fi existat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: