Centru de Excelenţă (5)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

FANŢI (revenindu-şi) – N-am nimic. M-am albăstrit şi eu. Plâng şi eu ca un copil sau ca luna.

PERSONAJ – Iar noi vom privi centaurul, moartea şi luna ca la spectacol. Nu ne vom amesteca. Nu-i jocul nostru. E numai al tău. Trebuie dus până la capăt. Jucat până cazi lată.

PERSONAJ – L-a şi jucat.

FANŢI – Adică m-am dat în spectacol în seara asta. Am fost spectacolul vostru.

PERSONAJ – Da. Jocul este al tău. Spectacolul al nostru.

FANŢI – Şi n-aţi făcut nimic să mă opriţi?                  (plimbându-se) N-aţi făcut nimic? Cu toată lumea de faţă.

PERSONAJ – Noi ? Să te oprim ? De ce-am fi făcut-o ?

FANŢI – (apropiindu-se de Bibi, studiind-o, plecând de lângă ea) De ce ? Pentru că am îmbătrânit şi v-aţi săturat de mine. Capul meu, viu sau mort, tot una este. Cu sau fără el va fi spectacol.

PERSONAJ – Aşa este. 

FANŢI – Şi atunci ce mai aşteptaţi ? Tăiaţi-mi capul dintr-o lovitură. Hârşt! Ca la teatru! Hai, ce mai aşteptaţi ? Hai, îndrăzniţi ! (plimbându-se, rămânând lângă Bibi) În casa asta sunt capete pentru toate gusturile. Hai, alegeţi ! Mai mici, mai mari, umflate, cu luna ca o bătătură pe frunte, de cauciuc, umplute cu fân, cap de doctor, cap de poet, cap de domnişoară, capul lui Papa, cap îndrăgostit, propriul vostru cap, al meu, al vacii din grajd, cap mecanic, cap de văduv, de băiat de văduv, cap de om… cap de om… om. Hai, îndrăzniţi. Luaţi. Nu vă sfiiţi ! (cu un gest rapid o aruncă pe Bibi în braţele lor) E mai de soi decât mine. Tânără, frumoasă, învăţată şi para învăţată. Rar aşa exemplar. (moment de derută) Nu vreţi asta ? (cele 4 personaje izbucnesc în hohote de râs. Bibi se desprinde din braţele lor)

BIBI (venind spre Fanţi) – La fel ai făcut şi cu Puia. Cine a împins-o în braţele lor ? Acolo… în cămăruţa asta                  de-aici ? Tu. Numai tu ! De tine s-a ascuns, să scape de tine, nu de ele. Nu ? (învârtindu-se în jurul ei) Nu ? Nu tu ai împins-o în braţele văduvoiului bătrân care avea copii mai mari ca ea ? (Puia îmbracă manechinele cu haine la fel ca ale interpreţilor, le învaţă să meargă, le dezbracă, le spală la fund, le dă să mănânce) Nu tu ai acceptat darul de logodnă în numele ei ?

CELE 4 PERSONAJE – A îmbătrânit. Şi noi ne-am săturat de ea.

BIBI (făcându-le semn să tacă) – Şi ce ţi-ai zis ? Puia, nu mai vrea să fie salvată, treaba ei, nu ne amestecăm de dragul ei. Nu-i mai pasă. Adică dacă se simte bine acolo cu manechinele laolaltă, aruncate de Papa tocmai la ţanc, noi de ce să ne amestecăm ? Fiecare se salvează cum poate. Şi-n cazul ei nici nu-i vorba de asta. Ea vrea numai să fie lăsată în pace. Şi chiar dacă nu s-ar simţi bine acolo în ţarc cu ele, au trecut atâţia ani, a îmbătrânit şi creaturile astea frumoase (cele 4 personaje vin pe rând şi-i sărută mâna) nu o mai vor. Iarăşi e treaba lor, noi nu ne amestecăm şi le tratăm ca pe toată lumea. Dar nici pe tine nu te vor.

FANŢI -Nu.

BIBI – Nici tu n-ai scăpat. Ai îmbătrânit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: