Teancul de vederi (1)

Posted on

Frontiera

Teancul de vederi

Coboram scările într-un mare magazin. O femeie cu pielea ca un roi de albine mergea înaintea mea fluturând în jurul ei o fustă largă din nylon alb. Sărea treptele câte cinci, şase, deodată şi pentru o clipă plutea în aer. Fusta largă se înfoia ca o cupolă veneţiană, ca o paraşută elegantă şi-i multiplica la infinit această suspendare. Nylonul volatil şi inflamabil se aprindea de la soarele ce răsărea şi se transforma în roşu flamingo. Atunci ate-riza pe o treaptă într-un picior, îndoindu-l pe celălalt. Talpa pantofului întoarsă spre mine era ruptă. Călcâiul roz şi rotund ca un obraz de păpuşă chinezească se vedea prin gaura cât o monedă de un milion. Bineînţeles era un joc. Se întorcea spre mine cu o privire marină, liberă de orice obiect şi se adresa bărbatului care venea în urma mea:
– O prindem ?
Acesta dădea indiferent din umeri şi roiul de albine al femeii plutea mai departe. Cineva din mulţime mă împinse şi am fost nevoită să cobor câteva trepte într-un fel de căzătură.
– Scuzaţi. 
Glasul se pierdu repede. Femeia mergea înaintea mea. Se apuca de bară şi atunci ştiam că are să sară peste mai multe trepte deodată. Fusta se răspândea în jurul ei ca un hohot de râs, ca o ceaşcă de cafea cu marginile aurite. Soarele se strecura prin ţesătura artificială şi transparentă şi o ridica de la pământ. Ea însăşi devenea rotundă.
În timpul saltului, sticlele de reclamă de la raionul de parfumerie băteau neliniştite din aripi. Vânzătorii se alarmau şi îndesau mai bine dopurile din plută portugheză. În spatele tejghelelor, practicanţii efebi se zbenguiau în voie. Imitau păsările şi sunetele scoase de ei ajungeau la ţipăt. Fâlfâiau mânecile halatelor cu aceeaşi plăcere.
– Este adevărat ?
Am arătat o sticlă care bătea în continuare din aripi. Vânzătorul s-a uitat la mine oprindu-şi gestul undeva între vis şi cifra 22.
– Ce anume ?
– Zboară ?
– Nu, doamnă. Procedăm şi noi ca şi dumneavoastră.
Eram încântată de priceperea lui. Umbrele practicanţilor deveneau tot mai dense, albastre până la refuz. La radio se dădea ora exactă după cele cinci semnale binecunoscute. In satele africane era noapte. Efebii ieşeau în lumină şi mergeau tăcuţi. Se răspândeau în tot magazinul, fiecare la raionul său după o ordine stabilită. Se aşezau cuminţi şi politicoşi în dreapta vânzătorului principal şi legau pachetele cu fire de mătase.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: