Basho Matsuo (1)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Basho Matsuo (1644-1694)

basho

Basho Matsuo este cunoscut ca primul mare poet în istoria haikai-ului (şi a haiku-ului).
El a scris poeme folosind glume şi jocuri de cuvinte în perioadele timpurii, aşa cum era la modă, dar în jurul anului 1680 a început să acorde importanţă rolului meditaţiei în haiku, în mod special, în hokku.
Meditaţia lui Tchouang-tseu, filozof din secolul 4 înainte de Hristos, l-a influenţat foarte mult pe Basho, şi adesea sunt menţionate texte din “Cartea maestrului Tchouang” în hokku-urile sale.
Filozoful Tchouang-tseu a respins artificia-litatea şi utilitarismul, ce dovedesc o gândire slabă. El s-a ataşat de acele lucruri ce par că sunt nefolositoare, dar care au o valoare adevărată, şi de aceea drumul real al vieţii este de a nu merge împotriva legilor naturale.

Unui picior de bâtlan [1]
I-adaug tibia lungă
De la un păun
Basho 

Acest poem parodiază următorul text din “Cartea maestrului Tchouang-tseu“: “Când tu vezi un obiect lung, nu trebuie să te gândeşti că acesta este prea lung, pentru că această lungime este dată de natură. Este dovedit de realitate că o raţă având picioare scurte, va ţipa dacă încerci să le întinzi cu forţa, şi că un cocor, având picioare lungi, va protesta până la lacrimi, dacă încerci să le tai cu cuţitul.”
Jucându-se cu premeditare în acest haiku, “legând picioarele păsărilor cu forţa“, lucru pe care Tchouang îl detesta, Basho arată absurditatea acestui gest, şi accentuează lipsa de umor inteligent.
Haiku-urile lui Basho sunt dramatice, şi ele intensifică umorul sau depresia, admiraţia sau confuzia. Aceste expresii dramatice au o natură paradoxală. Umorul şi disperarea pe care Basho le exprimă nu sunt instrumente pentru a crede în posibilităţile fiinţei umane, şi pentru a o glorifica.
Mai mult ca orice, literatura lui Basho se caracterizează prin faptul că, cu cât el descrie mai mult faptele oamenilor, cu atât mai mult este scoasă în evidenţă fragilitatea fiinţei umane, şi lucrul acesta ne face să fim conştienţi de splendoarea puterii naturii.

(Traducere : Clelia Ifrim)

[1] În original, Basho nu a scris poemul “Unui picior de bâtlan”  ca hokku, ci ca unul din versurile pentru haikai-renga. Acest vers sugerează intenţia de a face o auto-ironie:  “Ce lucru stupid, acela de a trage  de piciorul unui bâtlan, numai pentru a scrie mai multe haikai-uri. Şi asta se întâmplă atât de des“.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: