Monthly Archives: April 2017

Centru de Excelenţă (3)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

PERSONAJ – A îmbătrânit. nu-i mai pasă ce joacă.

BIBI – Doamne, ce febră ai !

PERSONAJ – Bineînţeles, a întrecut măsura, ca de obicei. Exces, dragă Fanţi. Exces. Hybris. Dacă te ţin curelele, joacă.

FANŢI (revenindu-şi) – N-am nimic. M-am albăstrit şi eu. Plâng şi eu ca un copil sau ca luna.

PERSONAJ – Iar noi vom privi centaurul, moartea şi luna ca la spectacol. Nu ne vom amesteca. Nu-i jocul nostru. E numai al tău. Trebuie dus până la capăt. Jucat până cazi lată.

PERSONAJ – L-a şi jucat.

FANŢI – Adică m-am dat în spectacol în seara asta. Am fost spectacolul vostru.

PERSONAJ – Da. Jocul este al tău. Spectacolul al nostru.

FANŢI – Şi n-aţi făcut nimic să mă opriţi?                  (plimbându-se) N-aţi făcut nimic? Cu toată lumea de faţă.

PERSONAJ – Noi ? Să te oprim ? De ce-am fi făcut-o ?

FANŢI – (apropiindu-se de Bibi, studiind-o, plecând de lângă ea) De ce ? Pentru că am îmbătrânit şi v-aţi săturat de mine. Capul meu, viu sau mort, tot una este. Cu sau fără el va fi spectacol.

PERSONAJ – Aşa este.  Read the rest of this entry

Advertisements

Oceanul plinge – Ocean flickers – L’océan palpite – Ozean flimmert

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Oceanul plinge
pentru orice nou nascut –
lampi in adapost

*

grandebretagne

The heart of ocean
flickers for each newly born…
lights of the shelters

Read the rest of this entry

Brânduşe albe – White crocus

Posted on

roumanie

Brânduşe albe

Liniştea din vârful muntelui
este o moaşă bună.
Brânduşele albe au înflorit din nou
printre trupurile celor morţi de frig,
în satul de munte.
Nici n-ai zice că sunt flori –
doar ţipete scurte
de nou-născuţi.

Read the rest of this entry

Lecţii în particular (2)

Posted on

Frontiera

Lecţii în particular

Nu lipsise niciodată marţea şi joia de la cinematograf. Biletele se scumpeau şi el nu se întreba de ce. Cu banii luaţi pentru orele suplimentare reuşea să-şi cumpere abonamentul. Nu se împrumutase niciodată de bani şi-n ultimul timp gândul acesta îl îngrozea. Ştia că va trebui să o facă. Se gândi la coregraf. Apasă ultimele note şi coregraful se uită la el întrebător.
Toate elevele erau îmbrăcate în tricouri albe. Pregăteau un dans floral în cinstea unei sărbători. Obosite de atâtea repetiţii, se grăbeau să termine. Din cauza aceasta făceau multe greşeli şi coregraful relua cu un singur gest tot dansul de la început.
– Da capo.
Ana-Mia era la mijlocul şirului. Balerinele îşi făceau încălzirea cu un exerciţiu simplu, o unduire colectivă. Toni cânta şi renunţă la gândul banilor. Urmărea mâinile coregrafului şi imaginile din oglindă. Cerul de toamnă se reflecta în ea fără nici
o greutate, fără nici o consistenţă, fără nici o substanţă. Norii albi erau goi şi abia spre seară dacă reuşeau să strângă un gram de materie în ei. Zilele luminoase şi fragile împrumutau ca şi violetele minuscule, răcoarea de pe muşchiul zidurilor.
Şi deodată văzu că linia albă se desface lent într-un punct, se rupe fără nici o fisură în aparenţă, fără nici un preludiu, fără nici o logică în toată mişcarea dansului, fără nici o legătură cu întrebarea ei pusă demult, acum un an, acum cinci, acum zece:
– Domnule, noi facem parte din Cărţi ? O să scrie şi despre noi ?  Read the rest of this entry

Peisaj – Landscape – Paysage

Posted on

ALBINE DE PAMANT

roumanie

Peisaj

Fulgerul – o maşină de scris.
Marcă de lux, dactilograf divin.

În fiecare vară, două, trei litere –
abia am timp să le zăresc.
Văile din jur mă absorb –
mă ţin după ele
şi trec dincolo de gard.
Acolo – toate literele ard.

peisaj

Photo : Nicole Pottier

*

Read the rest of this entry

Despre Yohaku 余白

Posted on

cand-lumina-pasare

În estetica artei japoneze există termeni pereche, care definesc un contrast de imagine, de cuvinte sau de inţelesuri . Un contrast care generează o dinamică poetică sau picturală, o acţiune reciprocă între două cîmpuri, un schimb sau o transformare.
Sunt bine cunoscuţi termeni pereche ca : fueki – ryuko  不易流行, adică contrastul dintre etern şi efemer, sau wabi-sabi 佗び寂, lumina armoniei eterne şi lumina lucrurilor simple, trecătoare sau un  ultim exemplu , yojo -yohaku 余白, termeni care definesc spaţiul plin şi spaţiul gol.
Traducerile şi implicit interpretările sunt destul de nuanţate. Trebuie să pătrunzi mai în adîncul lor, în apropierea înţelesului original care a generat denumirea lor. Poate nu este lipsit de interes să ne amintim de “Gradul zero al scriiturii” al lui Roland Barthes.
Ajungînd la acest grad zero, putem găsi sensuri nebănuite şi înţelesuri mai bogate, fertile pentru imaginaţia noastră, şi implicit pentru a scrie haiku sau a picta, sau a fotografia imagini care conţin poeme haiku. Mă refer la zero în sensul oriental al cuvîntului, nu la cel occidental. Zero ca spaţiu de origine.  Read the rest of this entry

Șotron pe plajă

Posted on

Poemul renga de Clelia Ifrim și Nicole Pottier

*

Șotron pe plajă—
umbrele păsărilor
se-adună-ntr-un loc.

*

Mergând strâmb, un rac
se grăbește spre apă —
lună plină.

*

Urme de crab alb —
luna de scufundă-ncet
în largul nopții.

*

Cântecul mării —
pescărușii dau târcoale
plaselor cu pești.

*

Gheme albastre—
mai sus de grinda casei
sclipesc stelele.

*

Mareea vine,
mareea pleacă …
ce mai rămâne ?

* Read the rest of this entry

Lumină din nord – Light of northern land – Lumière du nord

Posted on

Spaţiu alb

Yo-haku 余白

glicina fr

Read the rest of this entry

De dragoste – Love poem

Posted on

roumanie

De dragoste

Poţi să începi de unde vrei,
mi-a spus el.
Atunci, am luat câteva fire de sare
din apa oceanului,
şi le-am presărat la-ncheietura
mâinii drepte.
Un imperiu de sare,
mi-a spus el,
sărutând locul unde apa
era mai adâncă decât sângele.
Eram pe o plaja de la marginea lumii
şi pasările oceanului
ieşeau din visul lor,
să ne întâmpine.

Read the rest of this entry

The storehouses of silence

Posted on

In Haiku Poetry Ancient and Modern (MQ, London, 2002), Jackie Hardy, the editor of  the anthology, published this translation of Basho’s verse :

閑やさ岩にしみ入る蝉の声
shizukasa ya iwa ni shimiiru semi no koe

the stillness !
the voice of the cicada
sinks into the rocks

The version usually accepted of the second part of this haiku is “the cry of the cicada penetrates the rocks”. It is true that the song or cry of the cicada has this specific feature, “to penetrate” or “to pierce”, but the verb used in this translation is “to sink into”, like it goes down into something, and is deposited on the bottom of a pot, a vase, the sea… The expression suggests the very long time the cries of the cicadas take to accumulate, stratum upon stratum, stratifying themselves down on the bottom of the rocks.

How many thousands of years may have passed by the time these rocks have become storehouses of silence ?

As it said that water forms the shape of the vessel into which it is put, so the cries of the cicadas deposited within the rocks must also their shapes. The rocks as storehouses of silence.

Clelia Ifrim

Eseu publicat în limba engleză în revista Ko, spring – summer 2008 – Nagoya, Japonia.

***

Original text in romanian :

Depozitele de linişte

Lecţii în particular (1)

Posted on

Frontiera

Lecţii în particular

Spre sfârşitul dansului Ana-Mia începuse să alunece de-a lungul barei de exerciţiu. Toni pianistul nu văzuse decât o linie subţire, foarte subţire, aproape nimic, îndoindu-se, strângându-se până deveni un ghem. De fapt văzuse totul în oglinda din faţa lui. Nu întorcea niciodată capul de teamă să nu piardă vreo mişcare. În ultimul timp nu mai auzea şi de aceea îl rugase pe coregraf să stea în faţa lui, să-i poată citi cuvintele după expresia mâinilor. Toni predase muzica toată viaţa în această şcoală, în acest oraş, în această lume.
Tuşi încet, ca şi cam şi-ar fi permis prea mult gândindu-se la persoana lui, dar aşa a fost, este adevărat, da.
Acum pe post de pianist suplinitor câştiga ceva în plus pentru abonamentul la cinematograf. Îi plăceau toate filmele, absolut toate. Imaginea căpăta pentru el o nuanţă auditivă şi nu pentru a înlocui ceva pierdut, nu pentru a compensa, ci pentru că pur şi simplu firea lui de artist modela celelalte simţuri fără nici un efort.
De două ori pe săptămână era văzut în rândul cinci, locul nouă. Avea abonament permanent şi iarna mai ales era singurul spectator. Acasă s-ar fi simţit la fel. Florile roz de hârtie creponată împodobeau cu ghirlande lungi sala de cinematograf.  Read the rest of this entry

De dragoste – Love poem

Posted on

Closca cu puii

roumanie

De dragoste

Foaie verde, foi de piatră
stau bărbaţii pe la poartă,
şi privesc lumea de-afară
şi se-ntorc în casă iară.

Sunt străini şi au în mână
o găleată de fântână,
dar fântâna e departe
şi ei sunt veniţi din moarte.

Foaie verde, foaie lină
stau bărbaţii pe colină,
şi aşteaptă tot urcând
fetele la ceas de rând,
să-i coboare la fântână
să le dea să bea din mână.

*
Read the rest of this entry