Colonia de păsări (8)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– O viaţă de consum, nu de trăit. Un produs grilă. Standard. Atât şi atât. Import – export.
Bărbatul (Se duce spre panoul publicitar din fundalul scenei):
– Zbori, pasăre dragă! Aici nu-i de tine. (Se întoarce) Am ajuns să vorbesc cu păsările publicitare.
Autoarea:
– Nu-i nimic. Terapii moderne. Tot este mai bine decât să vorbeşti cu pereţii.
Bărbatul:
– Şi totuşi … ceasornicul bate în continuare … Bate diferit pentru fiecare. 
Autoarea:
– Bate! Atât a mai rămas. E viza mea de trecere, din schimbare în schimbare. Sau a ta. Personală. (Se aud câinii lătrând în depărtare. Ascultă.) În ultimul timp, câinii se aud lătrând tot mai des. Din depărtare. Din Giurgiu, să zicem.
Bărbatul:
– Nu, aşa a fost întotdeauna, nu numai în ultima vreme. Când spuneam, se aud câinii în Giurgiu era un punct de reper. Ştiam asta din moşi strămoşi. Toţi ai mei au spus, se aud câinii în Giurgiu. Acolo era sudul. Un punct de reper. Clasic. Singura diferenţă este că acum se aud peste tot. Giruetă. (Se-nvârteşte) Giruetă (Se-nvârte) Giruetă. (Se-nvârte) Unde este sudul?
Autoarea (îl opreşte):
–  La râul cel mare unde se duc păsările să moară. Noi însă suntem acum la teatru. Pe o scenă. Tu eşti personajul meu şi ai ieşit din text.
Bărbatul (o învârte de câteva ori):
– Unde este sudul?
Autoarea:
– Acolo unde jucăm noi.
Bărbatul:
– Are vreo legătură cu sudul lui Faulkner?
Autoarea:
– Nu are.
Bărbatul:
– Dar cu ce are legătură?
Autoarea:
– Cu câinii din Giurgiu. Acum se aud peste tot.
Bărbatul (O opreşte):
– Noi suntem acum pe o scenă. În sud. Să zicem la un teatru din Giurgiu. Tu eşti propriul tău personaj şi n-ai spus tot.
Autoarea:
– De exemplu?
Bărbatul:
– N-ai spus despre reveniri, despre replicile spuse-n gând, despre pietrele care sunt spectatorii de sub pod, despre repetiţiile făcute sub podul cât o scoică de pe malul mării, despre felul cum scrii, pe genunchi sau pe o bucată de carton, scrisul, caligrafia diferă de la o stare la alta, uneori cumperi un top de hârtie bună, alteori scrii pe plicurile scrisorilor pe care le primeşti. De ce n-ai scris despre lucrurile acestea? Fac parte din biografia ta şi spectatorii de-abia aşteaptă o astfel de biografie. De ce n-ai scris şi despre asta?

(…)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: