Colonia de păsări (5)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– A, praf de gheaţă. Praful ăsta de gheaţă mi-a ros tălpile. Au fost cândva roze şi catifelate. De copil. Acum port şosete albe, tabi, să nu mi se vadă rănile. La propriu şi la figurat. Eu le-am cerut. Aveam nevoie de ele ca simbol. Acum am nevoie de ele, la modul practic.
Sunt bune şi moi ca un pansament. Am nevoie de aceste şosete.
Bărbatul:
– Îţi vin perfect. (Se apleacă şi aranjează puţin şosetele care se văd uşor din ghete)
Autoarea (Se ridică de pe scaun):
– Joc în hainele mele, plus o pereche de şosete japoneze. Noi, nouţe. Pot merge cu ele până la marginea pământului. Sunt bune de pus la rană.
Bărbatul (Duce scaunul în dreptul uşii. Se întoarce):
– Spune-mi poemul acela scurt. Spune-mi un haiku.
Autoarea:
– Ziduri oarbe –
Vântul se izbeşte
De visul pietrei 
Bărbatul:
– Ce-nseamnă ziduri oarbe?
Autoarea:
– O casă fără ferestre. Scena aceasta.
Bărbatul:
– Cine este vântul? (Amândoi fac un pas unul către celălalt):
Autoarea:
– Tu.
Bărbatul:
– Cine este visul?
Autoarea (au ajuns amândoi faţă în faţă):
– Eu.

(…)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: