Colonia de păsări (12)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Bărbatul (se apropie de autoare. Stau amândoi faţă în faţă, într-un gest de zbor):
– La Hotel Number One, liftierii şi menajerele, povestesc prin lifturi sau bucătării, cum noaptea se aude acolo în subsolul hotelului, zbor de păsări. Se simte mirosul uşor de sânge pentru că toţi sângerează. (Se aud împuşcături)
Autoarea:
– Vânătoarea continuă. Veche de când lumea. Fahrenheit 2011 (Autoarea se duce şi ia a patra foaie albă din cele 4 colţuri ale scenei. Smulge frânghia şi o pune în dreptul uşii. Pune foaia în buzunar)
Bărbatul:
– Ultima foaie albă. Ce este?
Autoarea:
– Lista celor neadaptaţi. Fahrenheit 2011. Sunt cap de serie.
Bărbatul:
– De ce nu te adaptezi la lumea nouă?
Autoarea:
– Nu-i lumea pe care am visat-o.

Bărbatul (se duce spre fundalul scenei):
– Zbori, pasăre dragă! (Se aud împuşcături tot mai aproape. Imagini de fundal, cu păsări căzând în zbor. Se întoarce în mijlocul scenei, într-un zbor lent de pasăre împuşcată. Se aşează lângă autoare).
Autoarea (zboară numai cu aripa stângă. Bărbatul cu aripa dreaptă. Fac un singur corp):
– Terapia prin râs este un lucru subtil. Ţine de psihologia mătăsii. Aşa ca o cortină neştiută. Cade pe tine, atunci când nu te aştepţi. Trebuie să vezi şi să auzi 1001 de seri de teatru, şi aşa dintr-o dată te apucă un râs … care dă apoi în plâns … şi uiţi de Ionescu, şi de Popescu, şi de cat-terapy, şi de dog-terapy, şi de team-terapy, şi te linişteşti şi nu mai pui nicio întrebare. (Împuşcături foarte aproape. Bărbatul şi autoarea încremenesc o clipă în zbor. Îşi reiau zborul. Ritm şi mai lent. Se sprijină unul de altul).
Bărbatul:
– Terapia prin lacrimă ţine de psihologia zborului.  În inima ta trăieşte o pereche de pescăruşi. Ea îţi va povesti toate acestea. Atunci ai să înţelegi şi ai să plângi. Ai să înţelegi că n-ai avut grijă de ea, deşi ai fi putut s-o faci. Ai să înţelegi şi ai să plângi. (Ultime gesturi de zbor).
Autoarea:
– Mi-e somn de moarte, dar nu pot dormi.
Bărbatul:
– Mi-e somn de moarte, dar nu pot dormi. Spune-mi poemul acela scurt.
Autoarea:
– Ziduri oarbe –
Vântul se izbeşte
De visul pietrei.

(Rămân amândoi într-un gest de zbor)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: