Oglindă de piatră, oglindă de apă / Stone mirror, water mirror / Miroir de pierre, miroir d’eau

Posted on

stone mirror

roumanie

Cu adevărat prefer să scriu despre cărți pe care le iubesc sau îmi plac. A-mi spune părerea despre lucrarea altcuiva, mai ales atunci când știu ce multă muncă necesită și câte eforturi sunt, este într-adevăr important pentru mine.
Este atât de multă plăcere să deschizi o carte precum ” Oglindă de piatră, oglindă de apă / Stone mirror, water mirror” și să găsești primul haiku atăt de frumos:
Oglindă de piatră —
ploaia șlefuiește
propriile semne.

Iată! Este atât de ușor și atât de perfect ! De ce nu putem să facem ca fiecare haiku să aibă acest adevăr, această perfecțiune în el ?
Pentru mine , doar găsirea unui singur mare haiku într-o carte, este de ajuns pentru a zâmbi tuturor lucrurilor din acea zi. Dar așteptați , ” Oglindă de piatră, oglindă de apă” oferă mult mai mult .
Răspăndite printre poemele haiku, câte unul pe pagină, și printre desenele de mărimea unui timbru, tot câte unul pe pagină, apar textele, prozele haibun.
Mi s-a întâmplat de multe ori, atunci când citeam alte texte de haibun , să mă plictisesc înainte de a cunoaște haiku-ul de la sfârșit.
Nu la fel mi s-a întâmplat cu ” Oglindă de piatră, oglindă de apă” ! M-am îndrăgostit de scrierea în proză a Cleliei Ifrim.
Oamenii scriu și vorbesc despre felul cum proza haibun trebuie să fie în
” haiku – style” și încearcă să obțină lucrul acesta prin fraze incomplete și fel de fel de punctuații.
Scrierea Cleliei Ifrim în stil haibun vine din adâncul ființei ei. Subiectele și felul cum vede acțiunea prozelor sale conțin ceva detașabil , ca un dum ușor în haiku .
Gândind și simtind adânc, ea este capabilă să spună cele mai neobișnuite lucruri, în mod simplu , și șă facă cititorul să fie bucuros, crezând în ele. Nu știu dacă o altfel de măiestrie este ceva ce se poate învăța sau dacă aceasta se întâmplă din cauză că această femeie are spiritul haiku în orice scrie ! Ea o face și scriitorii de haibun ar trebui să studieze cartea ei și să vadă ce se poate face cu acest gen de proză !
Chiar dacă nu aveți nicio intenție de a scrie ca și Clelia Ifrim , cumpărați cartea ei , doar pentru a vă bucura și admira proza de tip haibun în mâinile unui maestru. Cu adevărat !

Jane Reichhold ( 1937 — 2016)

Cronică publicată în limbă engleză în ” Lynx – a journal for linking Poets” , USA, octombrie, 2009

*

grandebretagne

I really prefer to review books that I love or even like. Having to say my truth about another’s work, especially when I know how much work such efforts are, really puts a mean dent in my day. It is so much more pleasant to open a book, like Stone Mirror, Water Mirror and find the first haiku so marvelous:

Stone mirror –
the rain polishes
its own marks

There! that looks so easy and is so perfect! Why can’t every haiku have that truth, that perfection in it? For me, just finding one great haiku in a book is enough to put a smile on everything else in the day. But wait, Stone Mirror, Water Mirror offers much more.
Sprinkled among the haiku (one to a page) and the postage sized drawings (one to a page) are the haibun. I often find myself inhaling a tired gasp of air as I prepare to read another haibun – almost knowing I will be bored to tears before I get to the haiku at the end. Not so in Stone Mirror, Water Mirror! I loved Ifrim’s prose writing.
People write and talk about how haibun need to have “haiku-style” prose and try to accomplish this with incomplete sentences and outlandish punctuation. Clelia Ifrim’s haiku-like writing comes from her inner being. Her subject matter, and the way she views the incidents of her prose, contain that loose, easy way of haiku. By thinking and feeling deeply she is capable of saying the most outrageous things simply and making the reader glad to believe them. I do not know if this is skill one can learn or if it happens that this woman contains the spirit of haiku in everything she writes. She does! and haibun writers should study her work to see what can be done with this form. Even if you have no intention of trying to write like Clelia Ifrim, buy her book just to enjoy the haiku and admire the haibun in the hands of a master. Truly!

Jane Reichhold ( 1937 — 2016)
Published in “Lynx – a Journal for Linking Poets”.

*

france

Je préfère bien évidemment faire la revue des livres que j’aime ou que j’apprécie. Devoir exprimer mon point de vue sur le travail d’un(e) autre, surtout quand je sais quelle somme de labeur représentent ces efforts, me met sous pression pour la journée. Et c’est tellement agréable d’ouvrir un livre tel que Miroir de pierre / Miroir d’eau et de trouver le premier haiku si merveilleux:

Miroir de pierre –
la pluie polit
ses propres traces

Voilà ! Cela semble si simple, et c’est tellement parfait ! Pourquoi chaque haiku n’a t-il pas cette vérité, cette perfection en lui ? Pour moi, trouver tout simplement un excellent haiku dans un livre suffit pour rendre agréable tout le reste de la journée. Mais ce n’est pas tout, Miroir de pierre / Miroir d’eau offre bien plus.

Parsemés entre les haiku (un par page) et les dessins de la taille de la page (un par page) se trouvent les haibun. Souvent, je me suis sentie fatiguée, devant inspirer une bouffée d’air alors que je me préparais à lire un autre haibun – tout en sachant déjà que je m’ennuierai à mourir avant d’arriver au haiku final. Rien de tel dans Miroir de pierre / Miroir d’eau ! J’aime la prose de Clelia Ifrim.

Les gens écrivent et parlent de la manière d’écrire un haibun dans un “style haiku”, et tentent de le réaliser au travers de phrases incomplètes et d’une ponctuation farfelue. Le haiku chez Clelia Ifrim – tout comme son écriture, vient de son être intérieur. Son sujet et sa façon de le présenter dans sa prose, contiennent cette voie simple et relâchée du haiku. En pensant et ressentant profondément, elle est capable de dire les choses les plus extravagantes d’une manière simple et de faire plaisir au lecteur tout prêt à les croire. Je ne sais pas si c’est une compétence qu’on peut apprendre ou si cette femme possède l’esprit du haiku dans tout ce qu’elle écrit. En tous cas, elle le fait ! et les auteurs de haibun devraient étudier son travail pour voir ce que l’on peut faire dans ce genre. Même si vous n’avez pas l’intention d’écrire comme Clelia Ifrim, procurez-vous son livre, ne serait-ce que pour apprécier ses haiku et admirer les haibun entre les mains d’un maître. Un véritable enchantement !

Jane Reichhold

Publié dans “Lynx – a Journal for Linking Poets”.

Traduction : Nicole Pottier.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: