Forme de sferă

Posted on

cand-lumina-pasare

De unde poţi începe descrierea unei sfere? Care este punctul de început ? Am căutat cîteva lucruri în casă, care puteau să-mi dea o linie de credit pentru  acest început. Am ales un mic calendar primit, împreună cu alte materiale, de la JAXA – Agenţia Spaţială Japoneză  – ca urmare a participării mele la proiectul Space Poem Chain.  Ultima parte a calendarului este o fotografie a Pămîntului văzut din spaţiul cosmic, “Full Earth-Rise” făcută de High Definition Television Camera  Kaguya (Selene).  Imaginea Pămîntului este o sferă albastră. Ţin calendarul lîngă un trandafir japonez, lîngă fereastră. Pe o măsuţă de scris alăturată este cartea lui Michio Nakahara, “Mesaj de la Fluture”.

Printre primele haiku-uri, cele de Anul Nou, şi ultimele, cele de iarnă, din cartea lui Michio Nakahara, sunt 2 care conţin  cîte o sferă. Prima este o “minge cu pene, pierdută”, cea de-a doua este o “păpădie”. De fapt, cred că este aceeaşi sferă. Mingea căzînd “în timp ce dormeam”, cum spune poetul, se transformă în cele din urmă într-o păpădie care “atinge sufletul ţărînii”.  Un drum. O viaţă.

Un drum, nu cu traiectoria dreaptă, directă, între început şi sfîrşit, ci un drum care trece prin labirint. Iar labirintul din cartea lui Michio Nakahara înseamnă  singurătatea zilnică, punctuală, îmbătrînirea, “visul care se încurcă în volbură”, căutarea unor lucruri, ca de exemplu “foiţe subţiri de gheaţă” care împiedică gîndul sinuciderii. De altfel, unul din cuvintele des întîlnite în aceste haiku-uri este “pierdut”. El sugerează aceeaşi idee de labirint. Poate chiar inima poetului este un astfel de loc.

viaţă de cocor  –
carne vie, pierdută
în inima mea

Vrea să zboare, acest cocor? Se simte bine acolo, în interiorul poetului, sau vrea să iasă afară? Un cocor rătăcit. Firul Ariadnei din mitologie care l-a ajutat pe Tezeu să iasă afară din labirint este, în cele din urmă, de altă natură decît cea materială.

îmbătrînind
tîrîndu-se din labirint –
musca în toamnă

Toamna ca labirint, sugerează Michio Nakahara. Firul Ariadnei  este lumina spre care se tîrăşte musca, ca să iasă din capcanele întunericului.

Mingea rătăcită de Anul Nou trece prin acest labirint pentru a se transforma în cele din urmă într-o păpădie. Tot zbuciumul din labirint, toată lupta, se pierde în calmul sferei de lumină. Din materie nu mai rămîne, în cele din urmă, decît spiritul care a locuit vremelnic în ea. O sferă materială, o sferă spirituală. O minge şi o păpădie.

Clelia Ifrim

papadi

***

Versiunea franceză :

Formes de sphère

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: