Rudele Domnului (6)

Posted on

Un timp Orbul tăcu.
Copiii stăteau în jurul lui şi scormoneau în vatra săpată direct în pămînt şi cei mai mari gîndeau, ai lucrat sîmbătă, iar unul din ei gîndea, nu s a atins de Legea lor pentru că nu o cunoaşte, a cărat o mînă de talaş pentru noi şi Învăţătoare.
Un timp Orbul tăcu. Cei mari îl întrebară de unde ştie atîtea cîte le povestise, de unde ştii tu toate astea?, că nu vezi nici la doi paşi de tine, şi nu vezi nici focul din faţa ta, de unde ştii tu toate astea?Orbul se ridică şi se duse spre peretele de la răsărit, îl mirosi şi-l pipăi cu degetele. Cei mari spuseră, miroase a chirpici, a bălegar şi pămînt, dar Copilul cu ochii friguroşi spuse clar, privind peretele din faţa Orbului şi apoi focul aprins în vatra săpată direct în pămînt, miroase a violete de mare, şi ei se uitau cînd la Orb, cînd la Copilul cu ochii friguroşi şi-l mai întreabă o încă odată, de unde ştii tu toate astea?
Orbul tăcu în continuare. Pipăi peretele de chirpici şi scoase o bucată din el. Lumina de afară năvăli prin spărtura aceea şi el puse cărămida de chirpici jos, lîngă perete.
– Ce vezi?
Cel întrebat răspunse, îl văd pe Negustor pe malul lacului, a adus o valiză de cămăşi şi le spală lîngă pod.
Coborî de pe treapta de chirpici pusă de Orb la poalele peretelui, şi Orbul îi spuse, Negustorul e acolo şi tu vei fi ca el.
Veni al doilea copil şi se uită prin spărtura din perete făcută de Orb şi spuse ce văzu:
– Un om de oraş se plimbă pe cîmp şi vorbeşte cu Cel cu vite. Îi spune că vrea să cumpere loc de casă, acolo la marginea satului. Mai este cu el şi nevastă sa.
Copilul coborî de pe treapta aceea de chirpici pusă de Orb lîngă perete, şi acesta îi spuse, Omul acela de la Oraş este în cîmp şi se tocmeşte pentru preţ. Acum, s-au înteles. Toţi sînt mulţumiţi. Ai văzut bine şi ai spus ce ai văzut.
Al treilea spuse, o văd pe Învăţătoare, tuşeşte, a ieşit pe poarta Şcolii şi coboară spre casa ta, tu ai făcut focul pentru ea, şi Orbul spuse, este adevărat, Învăţătoarea stă în gazdă la mine, am făcut focul pentru ea şi pentru voi.
Toţi priviră prin spărtura aceea făcută de Orb, fiecare spunînd ceea ce vede, Oraşul profilîndu se dincolo de lac, Ostrovul pescarilor, Femeia cu peşti stînd sub pod şi curăţînd peşte, fiecare spunînd cu vorbele lui, văd ceaţa lacului, depozitele de mărfuri şi oamenii cu măşti negre, ţesătoria mica din capătul şoselei şi alte lucruri pe care ei le vedeau.
Orbul nu spunea nimic. Doar la fiecare în parte, tu spui ceea ce vezi, şi ce vezi tu este acolo unde vezi. Copilul cu ochii friguroşi rămase ultimul. Orbul potrivi cărămida mai bine la poalele peretelui de chirpici, pe care se urcaseră toţi să vadă ce era de văzut prin spărtura aceea din perete. Orbul îl aştepta, zicîndu şi în gînd, a crescut, dar are aceeaşi ochi friguroşi şi cearcăne mari, şi aceeaşi lumină, a crescut şi n-are nevoie de spărtura asta din perete să spună ce vede.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: