Nod de foc

Posted on

cand-lumina-pasare

Lacul inimii – *
umbra tigrului negru
îi dă târcoale

Kaneko Totha

Metafora în haiku este o problemă controversată. Am scris un eseu pe această temă, “Metafora ca realitate intensiva“*, în care alegeam haiku-uri cu metaforă, scrise de poeti japonezi, începând cu Seishi Yamaguchi, cel care intră în lumea haiku-ului ca un “ciclon”, şi care îşi alege metafora ca unul din cele 5 elemente cheie ale haiku-ului**, până la Niji Fuyuno. Masaoka Shiki, novatorul haiku-ului modern, spune că “haiku-ul aparţine literaturii universale, şi ca orice poezie poate folosi figurile de stil“.
Recomandările de a scrie haiku fără metaforă sau altă figură de stil, vin în general de la autori sau teoreticieni nejaponezi.
Haiku-ul nu este o simplă fotografie. Pragul realităţii este diferit pentru fiecare poet, chiar şi pentru fiecare om. Rezonanţa luminii poate da un număr infinit de imagini ale realităţii. Simplificând lucrurile, cred că metafora în haiku este un nod de foc şi că merită să-l dezlegăm.
Ryu Yotsuya, poet, eseist, traducător, critic de cinema şi teatru, scrie în “Istoria haiku-ului” de pe site-ul Mushimegane, că “În timp ce internaţionalizarea şi dezvoltarea modernităţii s-au accentuat, a devenit necesar să aducem întăriri în transmiterea haiku-ului, adoptând metafora sau analogia“.
Haiku-ul lui Kaneko Totha, unul din vârfurile haiku-ului japonez contemporan, este în întregime o metaforă. Realitatea generală, obiectivă, este percepută în mod particular, personal, subiectiv, de fiecare. Pentru Kaneko Totha, ea este un “tigru negru“. În realitate, tigrul este galben cu pete. În acest haiku, imaginea este focalizată pe ideea de negru. Lacul din inima poetului, apa ca simbol al vieţii, este pândit de moartea-tigru. Giuseppe Ungaretti, în cartea “Bucuria“***, are aceste două versuri: “Am fost / un lac de întuneric”.
Un punct comun în biografia celor doi poeţi. Amândoi au luptat pe front, Giuseppe Ungaretti in Primul Război Mondial, Kaneko Totha în cel de-al Doilea Război Mondial.
Experienţa războiului, a vieţii şi a morţii, împinge fiinţa umană în cele mai adânci zone ale spiritului. Şi acolo, în adânc, numai cel care trăieşte astfel de momente, ştie cum arată o clipă de realitate.
Un lac de întuneric” sau “un tigru negru” sunt doar două metafore din numărul infinit de imagini prin care poate fi văzută aceeaşi realitate.

Clelia Ifrim

* Revista “Albatros“, nr.8/9, 2006-2007
** Esenţa haiku-ului modern, ed. Mangajin, USA, 1993
*** Editura Univers, 1988. Traducere în limba Română, Alexandru Ungureanu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: