O noapte de dragoste

Posted on

cand-lumina-pasare

Hoţul mi-a luat
Totul. Însă mi-a lăsat
Luna.
Era la fereastră.

Unul din cele mai cunoscute haiku-uri ale lui Ryokan, este cel cu hoţul şi luna plină din fereastră. Acest haiku a fost interpretat mai ales pe linia fi lozofi că, subliniindu-se faptul că hoţul putea să fure din camera în care a intrat absolut orice, dar nu şi luna plină care se vedea prin fereastră. Hoţul putea să fure orice, dar nu şi iluminarea, sugerată prin această interpretare, de lună plină. 

Nu cred că despre iluminare este vorba în acest haiku. Din două motive. În primul rând, modestia poetului, şi în general binecunoscuta modestie a japonezilor, l-ar fi împiedicat să se gândească atunci când îşi găseşte camera goală, ca lucru compensatoriu, iluminarea, sau că ar fi un iluminat. Lucrul acesta este specific, cu mare largheţe, occidentalilor, nu şi japonezilor. Şi în al doilea rând, iluminarea este o stare solară, nu lunară. Niciodată luna nu a avut valenţa iluminării. Ea sugerează nopţile de dragoste, nu înţelepciunea. Luna plină este un cuvânt sezonal de toamnă, şi toamna are loc festivalul dragostei şi al căsătoriilor.

De aceea cred că o altă linie, un alt cod de descifrare trebuie folosit în acest haiku, în aparenţă foarte simplu. Avem două elemente: camera goală şi luna plină. Între ele fereastra. Centrul în care se adună golul şi plinul, interiorul şi exteriorul. Două stări opuse cu acelaşi centru. Fereastra. Prin ea, luna plină, va umple camera goală. O noapte de dragoste.

Clelia Ifrim

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: