Suju Takano (1)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Suju Takano (1893-1976)

suju

Poeţii revistei “Taisho Hototogisu” au produs multe capodopere, recurgând la imaginea romantică şi la cuvinte emfatice. Dar această tendinţă a dus la excese şi haiku-urile urmărind efecte superficiale, au devenit ieftine.

La începutul perioadei Showa (1926-1989),haiku-urile şcolii “Hototogisu” au avut o nouă orientare. Kyoshi Takahama, pentru a modera acest exces, a început să pledeze pentru necesitatea schiţei, crochiului, fără amănunte, “shasei”.
Aceasta a însemnat reîntoarcerea la modelul lui Shiki Masaoka. El a insistat pe ideea că haiku-ul care nu se bazează pe descrierea precisă, nu poate emoţiona cititorii, şi a inventat expresia “kyakkan shasei”, schiţă obiectivă, reală, făcând din ea un principiu de scris. 

Urmând această nouă direcţie, au apărut diverşi poeţi, ca de exemplu Shuoshi Mizuhara (1892-1981), Suju Takano, Seiho Awano (1899-1992), Seishi Yamaguchi (1901-1994), Kusatao Nakamura (1901-1983). Fiecare poet şi-a putut crea un stil personal, adaptând “kyakkan shasei “.

Suju Takano a lăsat cele mai remarcabile poeme.
O caracteristică importantă a haiku-urilor sale este prezentarea prim planurilor. Adesea haiku-urile sale conţin numai lucrurile din faţa ochilor. Această metodă face un contrast puternic cu ceea ce poeţii de la Hototogisu au intenţionat să facă prin folosirea în mod special a imaginii îndepărtate. (Vezi textul despre Hisajo Sugita)

Shuoshi Mizuhara s-a opus lui Suju, criticându-i aspru aceste imagini de prim plan, care, spune Shuoshi, nu sunt decât monotone reportaje ştiinţifice. Dar cred că reproşul lui Shuoshi nu este întemeiat.
Dacă citim cu atenţie haiku-urile lui Suju, înţelegem că el păstrează o singură linie a structurii spaţiului în expresia sa, care pare la prima vedere, o simplă explicaţie a peisajului.

Aproape toţi poeţii de haiku au privit opera lui Suju ca rezultat al stilului “kyakkan shasei“, deşi el nu a fost un artist realist în înţelesul modern al cuvântului.
El a respectat nuanţele simbolice pe care cuvântul, şi în mod special, kigo-ul, le are. A proiectat imaginea lucrurilor pe ecranul făcut de nuanţele cuvintelor.
De aceea, chiar dacă sunt imagini de prim plan, haiku-urile lui Suju nu le scoate în mod strident în relief. Ele dau impresia că poetul a mers foarte departe şi că a văzut locul de aici, în linişte.

Din contră, Kusatao Nakamura, contemporan cu Suju, a fost un adevărat realist. Lui i-a plăcut să smulgă şi să îndepărteze nuanţele tradiţionale a cuvintelor.

Poezia lui Suju, care foloseşte din plin funcţia simbolica a limbii Japoneze, este unul din cele mai înalte vârfuri ale şcolii “Hototogisu“.

Traducere : Clelia Ifrim

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: