Am cărat pământ cu inima – I carried earth with my heart

Posted on

Inceputul marii

roumanie

Am cărat pământ cu inima

Am cărat pământ cu inima.
Gâştele sălbatice aduceau
prosoape umede,
atunci când febra devenea
o cămaşă de forţă,
silindu-mă să mă opresc.
Era pauza de prânz.
Nu mâncam nimic.
Ora de mijloc prinsese rădăcini,
ca un bulb,
şi nu vroiam să tulbur
acest imperiu primar.
Şi cea mai mică mişcare
ar fi rupt o rădăcină de timp.
Era pauza de prânz.
Norii strălucitori stăteau în jurul meu,
înconjuraţi de multe fântâni,
cu apa până la buza pietrei.
Nu beam nimic.
Am făcut-o odată, demult
şi tot pământul cărat,
s-a scurs pe chipul acela
văzut în apa fântânii,
acoperindu-l.

*

grandebretagne

I carried earth with my heart

I carried earth with my heart.
The wild geese were bringing wet towels
when the fever became a strait jacket,
forcing me to stop.
It was meal time.
I eaten nothing.
The middle hour had struck roots
like a bulb,
and I did not want to trouble
this elementary empire.
Even a simple gesture
would have broken a
time root.
Around me there were noctilucent clouds,
surrounded by many draw wells,
full of water to the stone brim.
I drunk nothing.
I did it, once upon time a long ago,
and all the carried earth
overflowed on the face mirrored
in the water of the well,
covering her.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: