Al treilea vas de flori – The third flower vase – Le troisième vase de fleurs

Posted on

stone mirror

roumanie

Al treilea vas de flori

Suntem în vizită la familia Kazuko şi Paul Diaconu.

Conversaţie lejeră. Din când în când cade ceva. Nu ştiu ce este. Percep doar sunetul. Şi acesta neobişnuit. Ştiu doar că e ceva care cade. Beau apă cu lămâie. Ceilalţi, câte un strop de Metaxa. Kazuko îşi face vânt cu un evantai din paie de orez în formă de inimă. Îmi dă şi mie unul. Aproape că nu-mi vine să-l ating. Am impresia că ating sunetul căzut. Dar evantaiul este în mâna mea şi nu are nimic special. Îmi fac vânt cu el uşor, lent, gândindu-mă la lanuri.

Răsare luna –
în vasul de porţelan
floare de orez

Conversaţia continua. Percep acelaşi sunet de aer căzând. Este foarte clar, aproape de mine. Un fir de pai căzând pe fundul mării. Nu mai aud nimic din  conversaţie. Kazuko aproape că a adormit cu evantaiul în poală. E ziua cea mai lungă a anului. Solstiţiul de vară. Conversaţia se dilată.

Aud din nou acelaşi sunet. Mai clar.

Mă uit la florile aduse de noi, nişte garoafe roz, puse într-un vas negru sub tabloul auriu. Conversaţia se dilată în continuare. Linişte întinsă dincolo de mare. Percep din nou sunetul. Clar. Scurt. Aproape de mine. Întorc capul spre  ikebana din spatele meu. Cade o petală de gladiolă roşie din vasul alb. Aud doar sunetul, momentul când se rupe. Mişcarea nu există.

Kazuko se trezeşte. Surâde. Conversaţia s-a terminat. Marea s-a închis.

Scoica de aer –
pe vasul de porţelan
umbra mării.

Ne ridicăm şi ne luăm la revedere. Sărutând-o pe Kazuko mai privesc o dată vasul alb cu gladiole roşii. Ikebana este neatinsă. Aranjamentul intact. În uşă, acelaşi sunet. Nu mai întorc capul. Ştiu de unde vine.

***

grandebretagne

The third flower vase

We visit with Kazuko and Paul Diaconu family. Light talk. From time to time something is falling. I do not know what it is. I distinguish only the sound. Also it, unusual. I just know that is a falling thing.
I drink lemonade and the others a drop of Metaxa brandy. Kazuko-san is fanning herself with a heart-shaped fan made from rice straw.
She offers one me too. I am not able to touch it. I have the impression that I should touch the falling sound.
But the rice straw fan is in my hand and it has nothing out of the ordinary.
Lightly, slowly, I am fanning myself with it, thinking about the rice paddies.

A porcelain vase
with rice flower blooming –
rising of the moon

The others talk on. I hear once again the same air sound falling. More distinct, close by me. A straw falling on the bottom of the sea.
Then, I hear not more any word from the talk. Kazuko-san has nearly dozed off with her fan on her lap. It is the summer solstice, the longest day of the year. The talk is dilating. I hear anew the same sound. Open and shut. I look at the five pinks brought by us. Kazuko-san set them in a black flower vase under a picture with a golden frame. The talk is dilating on. Beyond the sea, all the quiet. Anew, the same sound.
I turn my head towards the ikebana behind me. It is falling a petal of red sword lily from the white vase. I hear only the sound. The real moment when the red petal falls off the flower is an absence.
It is not exist.
Kazuko-san opens her eyes. She smiles. The talk was finished. The sea has shut its frontier.

Air shell reality –
on the porcelain vessel
shadow of the sea

We take leave. I look again at the white flower vase with red sword lily. The ikebana is intact. No petal has fallen. At the door I hear the same air sound. I do not more turn my heard. I know where it comes from.

***

france

Le troisième vase de fleurs

Nous sommes en visite dans la famille avec Kazuko et Paul Diaconu.
Conversation banale. De temps en temps, quelque chose tombe. Je ne sais pas ce que c’est. Je n’en perçois que le son. Et celui-ci n’est pas habituel. Je sais juste que quelque chose tombe. Je bois une limonade. Les autres, un doigt de Metaxa. Kazuko s’évente avec un éventail en paille de riz en forme de coeur. Elle m’en donne un à moi aussi. Je ne parviens pas à le toucher. J’ai l’impression de toucher le son qui est tombé. Pourtant j’ai l’éventail dans la main et il n’a rien de spécial. Je m’évente légèrement, lentement, tout en pensant aux champs de riz.

La lune se lève-
dans le vase de porcelaine
des fleurs de riz

La conversation continue. Je perçois ce même son d’air tomber. Il est très clair, tout proche de moi. Un brin de paille tombant au fond de la mer. Je n’entends plus rien de la conversation. La conversation continue. Je perçois ce même son d’air tomber. Il est très clair, tout proche de moi. Un brin de paille tombant au fond de la mer. Je n’entends plus rien de la conversation. Kazuko s’est presque endormie, l’éventail sur les genoux. C’est le jour le plus long de l’année. Le solstice d’été. La conversation prend de l’ampleur.
A nouveau, j’entends le bruit. Plus clairement.
Je regarde les fleurs que nous avons apportées, des oeillets roses, posés dans un vase noir sous le tableau doré. La conversation prend plus d’ampleur. Silence étendu au-delà de la mer. J’entends à nouveau le son. Clair et bref. Tout près de moi. Je tourne la tête vers l’ikebana dans mon dos. Un pétale de glaïeul rouge tombe du vase blanc. Je n’entends que le son, le moment où il se brise. Le mouvement n’existe pas.

Kazuko se réveille. Elle sourit. La conversation s’est terminée. La mer s’est refermée.

Coquillage d’air –
sur le vase de porcelaine
ombre de la mer.

Nous nous levons et prenons congé. En embrassant Kazuko, je regarde encore une fois le vase blanc aux glaïeuls rouges. L’ikebana est intact. L’arrangement est pareil. A la porte, le même son. Je ne tourne plus la tête. Je sais d’où il provient.

Traduction : Nicole Pottier

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: