Yoshimasa Kanou (2)

Posted on

YOSHIMASA KANOU

Poet japonez contemporan care trăiește la Kyoto. Este membru JUNPA – Asociația Universală a Poeților Japonezi condusă de poeta Mariko Sumikura, cunoscută din paginile revistei Poezia, prin interviul luat de Marius Chelaru. Yoshimasa Kanou a participat la evenimentele culturale ale JUNPA cu diverse recitaluri de poezie și work shop. A publicat poeme în revista online ” Ama Hashi” (Poetic Bridge). De asemenea a publicat culegerea de poeme ” Spre dealul visãtor ” iar pentru cartea ” Fereastră visãtoare” a obținut Premiul JUNPA în anul 2012.

Grupajul de poeme de mai jos face parte din cartea ” Duet of Dreams “, în cadrul proiectului JUNPA Books, în colaborare cu Clelia Ifrim. Traducerea din limba japonezã în limba englezã este fãcută de Mariko Sumikura.

Spre Țara Alcoolului

Beau vin.
Creierul meu este inundat de apă
Și plutește.
Este altceva decît o crampă
Care uimește și atrage oamenii.
Ei plutesc în plăcere.
Este o cheie pentru cealaltă lume.

O clipă a spălării cu apă
A lucrurilor neplăcute de peste zi.
Corpul meu devine ușor,
Și mintea mea , baloane de săpun.
Este un spațiu somnambul
Unde nu trebuie să mă gîndesc la nimic.

*

Zîna și Curajul

Chipul palid al unei zîne,
Blînd înfășoară corpul meu
Și încălzește inimă mea uscată.
La fel de blînd
Ea amestecă împreună
Corpul meu obosit
Cu baloanele de săpun.
Un mare suspin
În mintea mea,
Ca un gînd de ușurare,
Și prind curaj pentru ziua de mîine.

*

Mixajul lumii

A dormi.
Iată lumea nimicului !
Mă golesc de mine pe pat.
Tot ceea ce văd
Este īn ceață.
Tot ceea ce aud
Este în apă.
Mă întreb dacă-i vis sau realitate.

La sfîrșit
Vine un moment
Cînd și sufletul alunecă afară din trup,
Ca să intre în lumea fanteziei,
Alungînd lumea reală.

A dormi
Este ca și cum te-ai plimba pe nori,
Spre lumea unde totul este amestecat
Și se leagănă ușor.
Este momentul cînd totul devine nimic.
Este o ” Moarte” temporară.

*

Sclipiri de stele

În întunericul complet al cerului de noapte
Stele emit lumini ascuțite.
Oamenii au adormit.

Mă întreb cînd au apărut acele lumini.
A fost în vremea cînd oamenii
Au început să folosească focul ?
Sau
Cînd dinozaurii de pe pămînt
Umblau în voia lor ?
Ce au proiectat acele lumini ascuțite ?
În cerul rece al nopții de iarnã ,
Lumina ascuțită de frig țîșnește ca o săgeată !
Unde vã fi aceasta,,
Cînd lumina emisă chiar acum din stea,
Vã lovi pămîntul ?
Cum va arăta planeta Pămînt ?
Vor vor fii oamenii cei care vor domina ?
Or dominația lor vã lua sfîrșit
Și șoarecii vor domina lumea ?
Mă întreb dacă atunci
Pămîntul va mai fi albastru ?
Privesc cerul în liniște.

***
Traducere în românã : Clelia Ifrim

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: