Yoshimasa Kanou (1)

Posted on

YOSHIMASA KANOU

Poet japonez contemporan care trăiește la Kyoto. Este membru JUNPA – Asociația Universală a Poeților Japonezi condusă de poeta Mariko Sumikura, cunoscută din paginile revistei Poezia, prin interviul luat de Marius Chelaru. Yoshimasa Kanou a participat la evenimentele culturale ale JUNPA cu diverse recitaluri de poezie și work shop. A publicat poeme în revista online ” Ama Hashi” (Poetic Bridge). De asemenea a publicat culegerea de poeme ” Spre dealul visãtor ” iar pentru cartea ” Fereastră visãtoare” a obținut Premiul JUNPA în anul 2012.

Grupajul de poeme de mai jos face parte din cartea ” Duet of Dreams “, în cadrul proiectului JUNPA Books, în colaborare cu Clelia Ifrim. Traducerea din limba japonezã în limba englezã este fãcută de Mariko Sumikura.

 

Spre dealul visãtor

Este o mare distanțã,
foarte departe de aici,
locul nașterii mele ,
se vede acolo.

Mã plimb
pe o cãrare
care duce
spre o pãdure adîncă.
Pașii mei fac o alee.

Dacã tu stai
lîngã mine,
dacã tu ai putea sâ stai cu mine,
oricît de-ntunecatã și-adîncã este pãdure,
noi putem trece prin ea,
noi putem sã ne plimbãm mai departe.
Sã mergem !
Ceva bun așteaptã
la sfîrșitul drumului
spre dealul visãtor.

*

La un bar

Cînd mã simț prea obosit sã citesc cãrți
Mã duc în stația Kita Noda
De pe linia Nankai Koya.
Mergînd pe partea bibliotecii,
Mã plimb pe drumul 36 spre vest
Și ajung în față barului ” Locomotion”.
Ochii noștri s-au întîlnit o clipă —
Conversație fără cuvinte —
Este de ajuns pentru noi.
Astfel am fost creat de o blîndă privire,
Uitîndu-ne unul la altul.
Peste colțul albastru,
Ochii noștri
Se întīlnesc din cînd în cīnd.
Aici este liniște.
Aici este portul meu.
Luînd o gurã de cocktail ” Gin and Tonic”
Stau pînă tîrziu.
Bărbatul
Obosit de pe crucișător
Continuă să bea la bar.
Apoi lasă paharul gol
Și se întoarce singur la nemiloasă lui călătorie.

( Poem scris în barul ” Locomotion” din stația Kita Noda)

*

Unde te duci ?

La sfîrșitul zilei de muncã,
În trenul care mă duce repede acasã,
În fereastră îmi văd față obosită
Și ce este dincolo de ea.
Este într-adevăr ceva ?
În tren,
Un chip solitar și miros de sake.

Unde se duce acest tren ?
Probabil
El merge pe șinele
De pe pămînt
Sau în univers.

Unde este
Ceea ce conduce acest tren ?
În trecut sau în viitor ?

Trenul aleargă
Prin valea dorințelor.
Un film de culoarea sepiei.
Trenul aleargă cu viteză amețitoare
Și cu un mare vuiet .

***
Traducere în românã : Clelia Ifrim

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: