Copacul de scorțișoară sau Ziua când copiii pun întrebări

Posted on

Personaje
—————
Doamna Lună
Unalunauna, fiica Lunii
Bondarul
Dragonul de aur
Albina
Pescărușul
Copii

Decor
———-
Spre zori, într- zi de primăvară. În fundalul scenei o draperie transparentă, albastră, cu câteva stele palide, câțiva nori albi, simbolizând cerul. O pajiște verde, cu flori de trifoi. O căsuță rotundă, albă, undeva departe.
Intră Doamna Lună împreună cu Unalunauna. Amândouă au pe cap câte o coroniță din flori albe de trifoi. Doamna Lună ține în mâna dreaptă un felinar mare, alb, rotund.

Doamna Lună
—————–
— Ce frumos miroase ! A scorțișoară … (flutură ușor draperiile albastre) .
Vântul a adus miresmele de scorțișoară până la noi. Aproape că le uitasem .Așa  mirosea și în copilăria mea… (flutură din nou draperiile transparente) . Bunica mea, Doamna Stelelor , de ziua mea îmi făcea un tort pe care punea o floare de scorțișoară.

Unalunauna
———————
— Înseamnă că toți  copiii din Casa Albă au și ei o Doamnă a Stelelor.

Doamna Lună
—————-
— Desigur că au. Toți copiii din lume au câte o Doamnă a Stelelor, care le dăruiește de ziua lor o floare de scorțișoară.

Unalunauna
—————–
— Și ce fac copiii cu floarea de scorțișoară ? O mănâncă ?

Doamna Lună  (râzând)
—————————–
—O,nu… Își pun o dorință și floarea de scorțișoară se transformă în trei albine, sau trei păsări mici, mici, care zboară împreună , sau …în trei obiecte zburătoare ….

Unalunauna
—————-
— O.Z.N ? 

Doamna Lună
—————-
— Nu, nu…. Floarea de scorțișoară se transformă întotdeauna în ceva viu, pentru că și ea este vie… și întotdeauna în trei…să zicem de exemplu,  în trei zburătoare pentru că ea este formată din trei flori mici, mici, care stau împreună pe aceeași crenguță . Chiar și după ce se transformă , ele rămân împreună toate trei, și zboară tot împreună până la Împăratul Copiilor , să spună ce dorință are fiecare copil….(ascultă un timp, un sunet ușor ce vine de undeva)
Dar parcă se aud niște șoapte…adie vântul sau mi se pare mie ?

Unalunauna (ascultă și ea)
—————
— Poate sunt visele copiilor care dorm în Casa Albă. Visele lor zboară.

Doamna Lună  (ascultă mai atentă)
—————
— Da, da…Cred că ai dreptate. Visele copiilor pot zbura atât de lin și frumos !
Ca o adiere de vânt de primăvară. (Ridică felinarul și privește mai bine spre locul de unde vine o melodie lină de zbor. Intră în scenă Bondarul , Dragonul de aur și Albina.
Dragonul de aur are în brațe un ghiveci cu un copac mic sădit în el.
Toți trei fac o plecăciune.)

Bondarul
————-
— Bine v-am găsit ! (Face din nou o plecăciune)  Noi venim de departe, de foarte departe și-l căutăm pe Împăratul Copiilor. Ne-au trimis copiii de la Orfelinatul de Copii din orașul Ro, unde locuim noi. Copiii stau la parter și etaj, iar noi stăm în Camera Viselor, de lângă dormitoare.  Copiii ne-au dat acest copac de scorțișoară care nu a mai înflorit de mult timp. Ei îl udă în fiecare dimineața , dar copacul nu mai înflorește .Nimeni din orașul nostru nu știe de ce.
Am venit împreună cu prietenii mei, Dragonul de Aur și Albina din Muntele de Est.

Doamna Lună  (aplecându-se spre Bondar și luminându-l cu felinarul )
—————–
—Ești atât de mic și ai străbătut atâta drum !

Bondarul
————-
—Da…Dragonul de Aur m-a purtat pe fruntea lui. I-am făcut loc și Albinei care obosise de drum. Am trecut peste munți și mări și țări.

Dragonul de aur (tușind discret, dregându-şi vocea)
——————–
— Ei…este o nimica toată pentru mine …sunteți foarte ușori, nici nu mi-am dat seama.  Erați ca două stele pe fruntea mea…da…așa…mă rog…ca o adiere de vânt.
( Suflă și el ușor și draperiile transparente flutură )

Albina
————
— Ca o adiere de vânt …sau ca o floare de scorțișoară.

Bondarul
————
— Albina din Muntele de Est este poeta noastră.  Ea scrie poezii și cântece pentru copii. Și pentru adulți , dacă este cazul.

Dragonul de aur (Strânge mai bine ghiveciul cu copacul de scorțișoară)
—————–
—Da, întocmai. Bondarul vrea să spună că Albina din Muntele de Est știe de la bunica ei,  Doamna  Salcâmilor , o poezie , în care este vorba despre Împăratul Copiilor.  Bunica ei știa această poezie de la mama ei, Doamna Stupilor de Miere, care la rândul ei o știa de la mama ei, Doamna Livezilor, care la rândul ei o știa de la o prietenă, de la prima fetiță care s-a născut pe Pământ și care mirosea a scorțișoara,și de aceea i-au pus numele Floare de Scorțișoară.

Albina
———
— Floarea de Scorțișoară  a venit în visul unui copil din orașul nostru și i-a spus că numai Împăratul Copiilor poate să învie Copacul de Scorțișoară. El are o sticluță cu Apă vie, din care pune trei picături de apă , și orice copac va înflori din nou. Mai este mult până ajungem la Împăratul Copiilor ?

Doamna Lună
—————
— Nu, nu mai este deloc mult. Trebuie numai să așteptați să răsară soarele. Eu și Unalunauna mergem acasă. Noi am stat toată noaptea cu stelele și cu norii albi și am vegheat Roata cea Mare a Cerului.

Unalunauna
————-
— Ați auzit de ea?

Albina
————
— Da, am auzit de la învățătoarea noastră, Domnișoara Astrid, care ne-a spus că în mijlocul cerului este o roată mare de lemn dintr-un copac de scorțișoară, și fiecare copil de pe Pământ a pictat pe ea o stea. Pe roata aceea sunt milioane de stele .
Pentru fiecare copil câte o stea. Cei gemeni, pictează două stele, una lângă alta, și ele nu se despart niciodată. Așa ne-a spus Domnișoara Astrid.  Când era mică și ea,  așa un copil ca și noi, a pictat și ea o stea pe Roata cea Mare a Cerului. De acolo știe  tot ce ne-a spus. Acum a rămas cu copiii la Orfelinatul din orașul nostru. Altfel ar fi venit cu noi.

Unalunauna
—————
— Roata cea Mare a Cerului învârte timpul. Timpul nu stă pe loc niciodată. După noapte urmeză zi, după zi urmează noapte…și așa tot timpul. Stelele pictate de copii, au grijă de ea în timpul nopții. Și noi, la fel. Și norii albi de noapte, la fel. Toți dăm o mână de ajutor. Apoi dimineața în zori noi ne retragem la casa noastră și vine Soarele și o învârtește mai departe. Facem cu schimbul. Noi noaptea și Soarele ziua. Acum noi mergem la casa noastră.

Bondarul
—————-
— Unde este casa voastră ?

Doamna Lună  (ridică felinarul și luminează pajiștea verde cu flori de trifoi)
—————-
— Acolo, la marginea cerului, unde este o căsuța albă și rotundă. Acolo este casa noastră.

Bondarul
————
— Seamănă cu Dumneavoastră ! Este la fel de albă și rotundă.

Doamna Lună (răzând și strângând felinarul alb la piept )
—————–
— Da, seamănă cu mine. Împăratul Copiilor a făcut-o special pentru mine .

Dragonul de aur
——————-
— Înseamnă că și Dumneavoastră sunteți un copil.

Doamna Lună
—————-
— Da, și eu sunt un copil al Cerului. Eu am pictat prima stea pe Roata cea Mare din lemn de scorțișoară care este în mijlocul cerului.

Albina  (plină de admirație)
———
— Este nemaipomenit de frumos ! Nici Fetița de Scorțișoară nu știa lucrul acesta. O să-i spunem Domnișoarei Astrid, să povestească la toți copiii. (Bondarul, Dragonul de aur și Albina fac o reveneță adâncă.) Vă mulțumim pentru descoperire. Oamenii mari nu mai cred în astfel de lucruri, dar noi credem.

Unalunauna
—————-
— Este adevărat ce spune mama. Când m-am născut eu, mama mi-a cumpărat cel mai frumos creion albastru de la librarul din orașul nostru, bătrânul  Noe. Mama i- a spus ce fel de creion vrea și bătrânul Noe, care colindase toate mările și oceanele Pământului, a scos dintr-o cutie de lemn de scorțișoară, un creion albastru și i l-a dat mamei, spunându-i : Mi l-a dat porumbelul care m-a scos la mal. Nimeni nu știe, dar el avea la subțioara unei aripi un creion albastru,  pe care mi l-a dat. Acum, ia-l tu, pentru micuța Unalunauna.
Noaptea, mama m-a luat cu ea, și am desenat lângă prima stea de pe Roata cea Mare a Cerului pe care o desenase ea, o stea mai mică. Când ne-am întors în cartierul nostru, i-am spus bătrânului Noe și el a povestit la toți copiii din cartier. Acum știu toți că mama a desenat prima stea pe Roata cea Mare a Cerului.
(Încep să apară primele raze de soare. Doamna Lună , Unalunauna și stelele ies ușor din scenă, una câte una, și se îndreaptă spre căsuța albă din fundalul pajiștei verzi .
Râsare soarele. Draperiile albastre devin foarte luminoase . Intră Pescărușul. Are o aripă rănită. Cei trei se îndreaptă spre el.
)

Bondarul, Dragonul de aur, Albina
————————————
— Bună dimineața, domnule Pescăruș.

Pescărușul (protejându-și aripa rănită cu cealaltă aripă)
————
— Bună dimineața, copii frumoși.

Bondarul, Dragonul de aur, Albina (apropiindu-se de el, încercând să-l ajute)
———————————-
— Ce ați pățit ? Ce vi s-a întâmplat ?

Pescărușul
————-
— M-a urmărit o pasăre mecanică…. a vrut să mă omoare…

Albina
———
— Ce este o pasăre mecanică?

Pescărușul
————–
— Bum…bum…bum…. (Cei trei copii se retrag speriați. Se stâng unul în altul )

Dragonul de aur (strângând ghiveciul cu copacul de scorțișoară mai bine la piept)
—————–
— Da…da…înțelegem…

Pescărușul
————–
— Nu am vrut să-i dau cei doi pui de pescăruș. În fiecare zi cere tribut pentru Turnul Babel și eu nu am vrut să-i dau. Am dus puii departe.

Bondarul
———–
— La domnișoara Astrid ?

Pescărușul (zâmbind ușor)
————-
— Cine este domnișoara Astrid ?

Albina
———
— Este învățătoarea noastră.  Ne-a spus să nu intrăm niciodată în Turnul Babel, pentru că nu mai putem să ieșim de acolo.  Ce să căutăm noi în babilonia din turn ? Un băiat este un băiat, o fetiță este o fetiță, un pescăruș este un pescăruș, un ghiveci de flori este un ghiveci de flori, luna este luna, Unalunauna este Unalunauna, Dumneavoastră  sunteți Dumneavoastră, floarea de scorțișoară este o floare de scorțișoară… De ce să le turtim și să le băgăm în aceeași cutie și să zicem că sunt toate la fel ?

Bondarul
————-
— Noi nu vrem să intrăm în Turnul Babel. În orașul nostru, poate și în orașul Dumneavoastră, au pus peste tot afișe : Intrarea liberă. Dar noi nu vrem să intrăm. Ascultăm doar ce ne spune învățătoarea noastră. ..Și la Dumneavoastră în oraș au pus afișe ?

Pescărușul
————
—Da, și în orașul de pe malul mării unde mi-am făcut eu cuib, împreună cu alți pescăruși, au construit un Turn Babel din sticlă.
Au pus afișe peste tot: Intrarea Liberă. Dar niciun pescăruș nu vrea să intre. Noi suntem păsări libere.

Bondarul
————-
— Și noi suntem copii liberi Așa ne-am născut noi. Când avem nevoie de ajutor venim la Împăratul Copiilor și-i spunem ce ne doare….Acum, de exemplu…  nu știm ce are Copacul de scorțișoară. Nu mai înflorește. Am venit la Împăratul Copiilor să pună trei picături de apă vie la rădăcina lui. Domnișoara Astrid ne-a spus că are o sticluță cu apă vie care nu se terminā niciodată și dacă pune trei picături la rădăcina copacului, vom avea din nou flori de scorțișoară.

Pescărușul
————–
—Da, așa este. Mie mi-a spus Mica Sirenă a Mării, care este verișoara mea, să vin la Împăratul  Copiilor să -mi pună trei picături de apă vie și o să -mi vindece aripa. Noi toți suntem copii. Nu suntem altceva. Doar copii de care are grijă Împăratul Copiilor.
(Răsare soarele în toată splendoarea lui. Între timp au venit și alți copii fiecare având în mână o floare, o carte, un creion, o pasăre, o casă, o fotografie. .. Începe o ploaie ușoară, de primăvară , și toți își întind mâinile, primind câteva picături de ploaie. Ies pe rând din scenă. Scena rămâne scăldată în lumina soarelui.)

 

Clelia Ifrim & Nicole Pottier

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: