Clelia Ifrim

Posted on

Am început această călătorie în dimineaţa când m-am născut.
O stea din adâncul cerului este îngerul meu păzitor
veghindu-mi cu propria lumină, sufletul şi corpul şi toate visele mele.
Dimineaţa-n zori îmi trimite un porumbel la fereastră să mă-nveţe
să descifrez semnele de aer ale drumului de-ntoarcere în casa cerului.

roumanie Acest site este consacrat operei Cleliei Ifrim, prozatoare, dramaturg, poetă, autoare de eseuri şi critică despre haiku şi genuri apropiate. Prezintă o selecţie din cele mai recente publicaţii, numeroase texte originale şi articole inedite, în trei limbi : română, engleză, franceză. Mai multe fotografii şi desene făcute de autoare îmbogăţesc site-ul.

Puteţi citi mai mult despre autoare : Biografie

***

grandebretagne This site is established of the work of Clelia Ifrim – poet, prose writer, dramatist and author of essays and critique for haiku and related poems. It depicts a selection of the most recent written passages and books published, many original and new texts, in three languages : Romanian, English and French. The photos and drawings made by author enrich this site.

More about the author : Biography

I have begun this travel on the morning when I was born.
A star from the depth of the sky is my guardian angel
watching with his own light, my body and my soul, and all my dreams.
At daybreak he sends me a dove at the window to teach me
to decipher the air signs of the sky home returning way.

***

france Ce site est consacré à l’oeuvre de Clelia Ifrim, écrivain, dramaturge, poète et auteur d’essais critiques sur le haiku. Il présente une sélection de ses derniers ouvrages publiés, de nombreux extraits originaux et articles inédits, rédigés en trois langues : roumain, anglais et français. Plusieurs photos et dessins de l’auteur agrémentent le site.

Mieux connaître l’auteur : Biographie

J’ai commencé ce voyage le matin où je suis née.
Une étoile du plus profond du ciel est mon ange gardien
veillant de sa propre lumière mon corps et mon âme, et tous mes rêves.
Chaque matin, il m’envoie une colombe à la fenêtre pour m’enseigner
à déchiffrer dans l’air les signes du chemin de retour vers le ciel.

Centru de Excelenţă (1)

Posted on

copiii casei regale

CENTRU de EXCELENŢĂ
nominalizare UNITER

*

Partea I

(O cameră de zi, o masă mare, rotundă, cu scaune în jurul ei. Pe pereţi multe fotografii. Prin fereastra mare, joasă se vede luna plină. În interiorul acestei camere, altă cameră delimitată de cele 4 personaje. Este camera Puiei. Aici se află un dulap de haine, un pat pliant, o măsuţă, un lighean şi o cană de spălat, o pendulă. Cele 4 personaje au pălării uriaşe. Nu li se vede faţa. Pot purta şi măşti uşoare, de cârpă. Bibi stă la masă şi citeşte dintr-un caiet. Este îmbrăcată simplu, în alb. Cele 4 personaje murmură uşor o melodie. Un personaj întinde un paravan ca uşă între cele două camere.)

PUIA (în camera ei, între cele 4 personaje) – Fericiţi cei care pot dormi într-o noapte ca asta.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm pe o saltea de fân.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în patria lichidă.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în patria subterană.

PERSONAJ – Fericiţi cei care dorm în sală.

PERSONAJ – Fericiţi cei care ştiu toate acestea şi pot dormi pe o saltea de fân cu o scobitură pentru coaste.

PERSONAJ – Fericiţi cei care vom juca în seara asta.

PUIA – Fericiţi cei care sunt dincolo de noi. (cele 4 personaje murmură uşor.)

BIBI (ascultă) – Iar aţi venit? De unde aţi apărut? Nu vreţi să plecaţi, nu? Nu. Ce aţi găsit aici? (murmurul încetează brusc).

CELE 4 PERSONAJE –  O anexă a realităţii.
Read the rest of this entry

Focul din florile de prun

Posted on

Traduc în limba română cartea de haiku a lui Michio Nakahara, “Mesaj de la Fluture“*. Memoria volatilă a propriilor gânduri păstrează şi imaginile care nu pot fi traduse. Repet haiku-urile cu voce tare, ca într-o piesă, pentru a găsi nuanţele cele mai subtile.
Spectatorii mei sunt florile din pervazul ferestrei, linistea din casa, sunetul apei care fierbe pentru cafea.
Acum în zori, când scriu acest eseu, haiku-ul pe care l-am tradus, este acesta:

Mugurii de prun
de la casa scăpată de foc
se umflă

Iniţial tradusesem verbul “to swell”, a se umfla, a se intensifica, cu înţelesul verbului “to swallow”, a înghiţi. Îmi plăcea ideea că mugurii aceia de prun înghit focul, salvând casa. Dar verbul era totuşi, a se umfla, a se mări, a se intensifica. M-am întrebat de ce se umflă mugurii aceea de prun? Timpul firesc al înmuguririi este nu numai ceea ce se vede. Dincolo de el trebuie să mai fie ceva. Vroiam să văd fondul imaginii. La urma urmei înmugurirea este un timp “cald”, indiferent că ea este generată de un foc real sau metafizic, de un foc al iubirii primăvăratece sau de focul bărbăţiei. Şi am ajuns din nou la aceeaşi idee. Mugurii înghiţiseră focul salvând casa, şi focul acela din ei, intensificându-se, cerea să fie eliberat.
Aştept să văd primele flori de prun. Ştiu că focul înghiţit de muguri, captiv în ei, va fi eliberat în fiecare floare ce se va deschide.

Clelia Ifrim

* Michio Nakahara , “Mesaj de la Fluture“. Traducere în limba engleză de James Kirkup şi Makoto Tomaki,  Editura Yo-Shorin, 2oo9.

La roata mării – At the mill of the sea – Au moulin de la mer

Posted on

ALBINE DE PAMANT

roumanie

La roata mării

La roata mării
voi toci toate frunzele de iederă.
Marile jocuri ale oraşului
cu firul lor de cununiţă
vor fi trecut demult.
Nimic în mâinile juriului.
Nici un concurs de-mprejurări.
La roata mării
nu voi alege nici o spiţă.

* Read the rest of this entry

Ultimile teritorii sau pământurile cele noi

Posted on

Ultimule teritorii ale muntelui aparțineau altei realități. Din loc în loc, cu cât te depărtai de munte, străzile orașului de la poalele lui, păreau amintiri pierdute. Oamenii trăiau aici dintr-o regăsire continuă. Teritoriile aparțineau muntelui, dar timpul le subțiase atât de mult, încât nici vântul începutului de toamnă, nu mai atârna cât ele. Se legănau odată cu valurile ce ajungeau pe plajă, și uneori până în pragul caselor. Oamenii spuneau că aparțin muntelui, pentru că în toate locurile, în casele și în sufletele lor, umbra muntelui era prezentă. Un porumbel călător se așeza întotdeauna deasupra celui care vorbea cu tine.

Semn de carte – bookmark – signet pour livre

Posted on

semn de carte

Desen : Clelia Ifrim

*

roumanie

Semnul de carte –
cele şase ferestre
s-au deschis din nou

*

grandebretagne

Bookmark –
the six windows
open again

*

france

Signet pour livre
les six fenêtres
se sont ouvertes à nouveau

Traduction : Nicole Pottier

Satul de pescari – fishermen’s village – village de pêcheurs – nahes Fischerdorf

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Satul de pescari –
nici un sunet, nici un glas,
doar drumul lunii

*

grandebretagne

Not a voice or sound
but this moon path on the waves –
fishermen’s village

Read the rest of this entry

Argonautică – Argonautic poem – Argonautique

Posted on

Lumea_de_acasa

roumanie

Argonautică

Lâna de aur –
am căutat-o cândva.
Oile mele de pe pământ
le-am luat cu mine pe mare.

Pe mare, copiii stau lângă steag
şi toată lumea vede
visul din ochii lor.

Read the rest of this entry

Stone bridge

Posted on

In the summner of 2010 I wrote Fay Aoyagi to ask her permission to translate some haiku from her book In Borrowed Shoes into Romanian. She agreed and asked me if in Romanian it is possible to keep the 5—7—5 syllables form. I answered her that her haiku sound very beautiful in Romanian in their perfect form of 17 syllables.
Someone could write a screenplay or a filmscript based on Fay’s book. In one of her haiku the name of film producer Kurosawa appears as a “hint of autumn”.
The principal character of this possible script may be “Her shadow on Hiroshima Day. A blind woman.”
Scene : A nightclub where may be Fay works.
Action : The blind woman enters the nightclub and sits down at a table. A boy who is with her takes off the Astro Boy mask from the festival that has ended. The guardian angel about whom Fay writes in the haiku that opens her book can be seen in the mirror of the nightclub.
Let us remember a very old Oriental reflection : The angels are transparent mirrors.
Read the rest of this entry

Stele și case

Posted on

Într-o zi au venit de la oraș să facă numărătoarea caselor, oamenilor și animalelor.

– Câte familii sunt în sat ?

– Câte case.

Inspectorul îl privi pe cel care-i răspunse și crezu că nu știe ce să spună. Întrebă pe altul:

–  Câte case  sunt în sat ?

–  Câte pietre am luat din prima casă pe care am găsit-o aici.

Și îi arătă casa de la poalele muntelui , din care ei luaseră câte o piatră și o puseseră la temelia casei lor, sau o zidiseră în peretele de răsărit.
Inspectorul privi casa de la poalele muntelui din care nu mai rămăseseră decât pietrele de la intrare, câteva trepte, de unde începea cărarea muntelui.  Read the rest of this entry

Pergament – Parchment

Posted on

ingerii

roumanie

Pergament

Culegători în lanul de porumb
am fost în toamnă.
Fulgarinele de ploaie
şi pălăriile din pai de grâu
stau în cuier acum –
în jurul nostru e-un pergament pe masă.

Privim focul, sacii de sub fereastră
şi fulgarinele de ploaie.
Culegătoarele din satele vecine
pleacă pe rând , abia spunând,
am stat destul,
e vremea să ne-ntoarcem,
va ninge liniştit
până ce noi vom fi la casa voastră.

*

Read the rest of this entry