Clelia Ifrim

Posted on

Am început această călătorie în dimineaţa când m-am născut.
O stea din adâncul cerului este îngerul meu păzitor
veghindu-mi cu propria lumină, sufletul şi corpul şi toate visele mele.
Dimineaţa-n zori îmi trimite un porumbel la fereastră să mă-nveţe
să descifrez semnele de aer ale drumului de-ntoarcere în casa cerului.

roumanie Acest site este consacrat operei Cleliei Ifrim, prozatoare, dramaturg, poetă, autoare de eseuri şi critică despre haiku şi genuri apropiate. Prezintă o selecţie din cele mai recente publicaţii, numeroase texte originale şi articole inedite, în trei limbi : română, engleză, franceză. Mai multe fotografii şi desene făcute de autoare îmbogăţesc site-ul.

Puteţi citi mai mult despre autoare : Biografie

***

grandebretagne This site is established of the work of Clelia Ifrim – poet, prose writer, dramatist and author of essays and critique for haiku and related poems. It depicts a selection of the most recent written passages and books published, many original and new texts, in three languages : Romanian, English and French. The photos and drawings made by author enrich this site.

More about the author : Biography

I have begun this travel on the morning when I was born.
A star from the depth of the sky is my guardian angel
watching with his own light, my body and my soul, and all my dreams.
At daybreak he sends me a dove at the window to teach me
to decipher the air signs of the sky home returning way.

***

france Ce site est consacré à l’oeuvre de Clelia Ifrim, écrivain, dramaturge, poète et auteur d’essais critiques sur le haiku. Il présente une sélection de ses derniers ouvrages publiés, de nombreux extraits originaux et articles inédits, rédigés en trois langues : roumain, anglais et français. Plusieurs photos et dessins de l’auteur agrémentent le site.

Mieux connaître l’auteur : Biographie

J’ai commencé ce voyage le matin où je suis née.
Une étoile du plus profond du ciel est mon ange gardien
veillant de sa propre lumière mon corps et mon âme, et tous mes rêves.
Chaque matin, il m’envoie une colombe à la fenêtre pour m’enseigner
à déchiffrer dans l’air les signes du chemin de retour vers le ciel.

Advertisements

Semn de carte – bookmark – signet pour livre

Posted on

semn de carte

Desen : Clelia Ifrim

*

roumanie

Semnul de carte –
cele şase ferestre
s-au deschis din nou

*

grandebretagne

Bookmark –
the six windows
open again

*

france

Signet pour livre
les six fenêtres
se sont ouvertes à nouveau

Traduction : Nicole Pottier

La marginea câmpiei – At the end of the field – 地の果てに

Posted on

ingerii

roumanie

La marginea câmpiei

La marginea câmpiei
e-un foişor de iarbă.
Nimic nu are zid
şi nu-i vreo cărămidă.
E clar de soare –
se vede înăuntru.
În jur nu-i nimeni.
Adie vântul –
pe undeva e primăvară.
Cei care vin nu spun mai mult.
Lăsarea serii n-adaugă nimic.

*

Read the rest of this entry

porumbiţa apelor – turtle dove of waters – colombe des eaux – Turteltaube

Posted on

my-loved-japan

roumanie

Sufletul lor dus
de porumbiţa apelor –
copii înecaţi

*

grandebretagne

Drowned children’ s souls –
a turtle dove of waters
guides them through the night

Read the rest of this entry

Trenul de noapte

Posted on

Învățasem de la personajele mele câteva lucruri de folos. Însemna o regăsire a momentului în care scrisesem , poate mai mult , nu stiu, important era că ele trecuseră de stadiul de personaje literare și erau cu mine în trenul de noapte , care traversa Marea Câmpie din Sud.
Găsisem un loc confortabil, la geam, în vagonul de clasa a ll-a . În ultima vreme, Compania Națională Feroviarâ modernizase trenurile și călătoria era plăcută.
Vântul se potolise și seara era liniștită , cu un cer albastru de iarnă , plin de stele. Pe peron mai erau câțiva călători și porumbei. Venisem mai devreme, pentru că la clasa a ll-a biletele erau fără locuri și fiecare se așeza unde găsea un loc liber. Trenul străbătea Marea Câmpie din Sud și făcea legătura între zonele din Est și Vest ale țării și de obicei era aglomerat. Dar în seara aceasta nu erau mulți călători. Câțiva dormeau pe scaunele roșii din fier de pe peron .
Era liniște . Priveam ceasurile fosforescente atârnate pe stâlpii de pe peron . Scaunele roșii erau în grupuri de cîte cinci și deasupra lor era câte un ceas. Cei câțiva călători așteptând trenul de noapte, dormeau pe scaunele roșii de sub ceasuri.
Mă plimbam pe peron , de la un cap la altul . Ceasurile fosforescente aveau cadrane pe ambele părți , așa că puteai să privești ora și când mergeai spre capătul peronului, care se termina undeva în întuneric, și când te întorceai de acolo. Uitasem de surparea în timp prin care trecusem . Mi se părea că fusese acum o mie de ani . Nu știu dacă lăsase urme. Înclin să cred că da, mai mult ca sigur, da. Erau însă foarte fine, greu de depistat chiar și de mine. Read the rest of this entry

Baia de dimineaţă – Morning bath – Bain du matin

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Baia de dimineaţă

Înconjurată de flori
ca un mormânt proaspăt.
Lumina grasă cu pumnul ei de râme –
un întuneric separat – cămară pentru iarnă –
neutră a ieşit din noapte.
Cât unghia – un somn mai mic
atât a fost în podul palmei.
Prosopul aruncat pe umeri
înseamnă că trăieşti.

*

Read the rest of this entry

Colonia de păsări (3)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Bărbatul:
– Ai ochi de critic.
Autoarea:
– Nu. Am ochi de poet, cu două cearcăne mari, două turturele îngheţate sub ochi, mari, uriaşe, sub ochi, până la tâmple, până dincolo de lume. E semnul meu de recunoaştere. Simt tot mai des cum gheaţa din ele îmi pătrunde în carne. De dragul acelei picături de sânge, un cheag uşor pe faţa proaspăt rasă, cred că domnul Manolescu va veni să ne spună dacă această piesă este o tragedie sau o comedie. Picătura aceea de sânge era o clipă de slăbiciune, chiar de duioşie. Eu am văzut-o. (Reverenţă spre sală)
Bărbatul:
– Fîl, fîl, fîl … Zbor de păsări. Vor veni şi păsările tale de gheaţă să povestească despre această clipă de duioşie. Fîl, fîl, fîl … Zbor de păsări. O colonie de păsări. Turturelele cafenii din jurul ochilor tăi şi-au făcut rondul de noapte. E linişte. E linişte deplină. Au adormit şi zmeii.
Autoarea:
– Nu. N-au adormit. S-au dus o clipă să-şi ascută colţii. Vor veni din nou. Am obosit.
Bărbatul:
–  De ce-ai obosit? O  clipă de duioşie este atât de umană! Te-ajută să treci mai departe. Vrei să chem păsările? Pescăruşul de gheaţă? Nici păsările nu sunt duioase întotdeauna. Ba chiar, foarte rar. Read the rest of this entry

Hisajo Sugita (2)

Posted on

Ryu Yotsuya
Ryu Yotsuya
Istoria Haiku-ului : Zece haijini şi poezia lor

*

Hisajo Sugita (1890-1946)

hisajo

Dezbrac kimono-ul .
Şnururile lui împletite
Mi-nconjoară corpul.

Tai mătase.
Tulpine de mei răvăşit
Se unduiesc dincolo de fereastră.

Flori de yugao*
Pe jumătate deschise
Cu pliuri adânci.  Read the rest of this entry

Loc pentru loc – Place for place

Posted on

ingerii

roumanie

Loc pentru loc

O zare inundată de una mai nespusă –
val după val din lumea nouă.

Un oaspete se-anunţă în orice suburbie.
Aducem pentru el
tot ce avem mai bun –
un sac de grâu păstrat în turla foişorului.
Funii de clopot adie lângă noi
mai înalte ca fetele din lume.

Dunga orizontului nu bate prea departe
şi oaspete se-anunţă în orice suburbie.
La fel ca-n mijlocul oraşului
şi-aici e-un trai îmbelşugat.

*

Read the rest of this entry

Gâşte migratoare – Departing geese flock – Migration des grues

Posted on

giste migratoare

* Read the rest of this entry

Despre natura sufletului – About the nature of the soul – Sur la nature de l’âme

Posted on

Despre natura sufletului

roumanie

Despre natura sufletului

Cineva mă spală cu o spumă roz
şi-ncep să prind piele dulce-aurie.
Răsuflarea Lui rămâne-n mine
ca o lumină uşoară şi egală,
pe datorie.

Read the rest of this entry

Colonia de păsări (2)

Posted on

COLONIA DE PASARI

Colonia de păsări

*

Autoarea:
– Mă iubeşti?
Bărbatul:
– Da. Tu mă iubeşti?
Autoarea:
– Da. Îmi iubesc toate personajele. Sunt fraţii mei mai mici.
Bărbatul:
– O, Doamne! De-asta nu te-a jucat nimeni în ţara aceasta frumoasă şi veselă. Şi nici nu o să te joace.
Autoarea:
– Nu. Nu de asta. N-am vrut să fac parte din nici o gaşcă. Clan. Nu m-am dat cu niciunul. Nu sunt de grup. Cat-terapy. Nu-i de mine. Dog-terapy. Nu-i de mine. Team-terapy. Nu-i de mine.
Bărbatul:
– A, o solitară.
Autoarea:
– Poate. O neadaptată. Care sunt drepturile mele? La urma urmei, sunt o minoritară.
Cei neadaptaţi sunt o minoritate faţă de toată lumea care se adaptează. Care sunt drepturile mele de persoană neadaptată?
Bărbatul:
– Rezervaţia. Colonia de păsări.

Read the rest of this entry

Lăsarea de mătase – The leave-taking off the silk

Posted on

ingerii

roumanie

Lăsarea de mătase

Drumul mătăsii
ca drumul grâului –
cameristele poartă-ntre ele
frumoase şi netede -ncăperi.

Lăsarea de mătase
din nou se face pentru grâu.

Trec călăuze şi duc mereu
mereu venite umbrele de rând
şi altele cu stea în frunte.
Fata Doamnei belşugului
se-mparte în dreapta şi în stânga –
cine râmâne-n urmă
trece cu ea de mână.

*

Read the rest of this entry